17 MARTIE SF. CUVIOS ALEXIE. Astăzi să afumă în casă cu tămâie, da lucru în casă nu să face

În 17 martie îl celebrăm pe Sfântul Cuvios Alexie, „𝐎𝐦𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐢 𝐃𝐮𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞𝐮”, 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐢𝐢𝐥𝐞, 𝐌𝐨𝐬̦ 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐞, 𝐙𝐢𝐮𝐚 𝐒̦𝐚𝐫𝐩𝐞𝐥𝐮𝐢, 𝐙𝐢𝐮𝐚 𝐏𝐞𝐬̦𝐭𝐞𝐥𝐮𝐢, 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚̆ 𝐜𝐞𝐥 𝐜𝐚𝐥𝐝, moment cu care reprezentanții Muzeului Satului Baia Mare ne prezintă o serie de obiceiuri și tradiții:

 – Astăzi să afumă în casă cu tămâie, da lucru în casă nu să face. Nu să spală haine, nu să țăsă, nu să coasă, că zâce că atrage gonjâle cătă casă.” (Dochia B., Lăpuș)

– 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐢𝐞, reprezentare mitică sezonieră și patron al viețuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi și sub scoarța copacilor, sub pietre sau în ape, deține la brâu două chei. Cu una dintre chei deschide Pământul în preajma echinocțiului de primăvară (𝟏𝟕 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞) și îl încălzește pentru a slobozi vietățile care au iernat, iar cu cealaltă cheie închide pământul în preajma echinocțiului de toamnă, de Ziua Crucii (𝟏𝟒 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞).

– În credința populară, se spune că, dacă gângăniile vor ieși înainte de Alexie, primăvara va fi lungă și friguroasă. Tot în această zi încep a cânta broaștele și a se întoarce berzele și cocostârcii.

– În zorii zilei de Alexii, se greblau si măturau ogrăzile și livezile, iar gunoaiele și resturile vegetale se aprindeau în credința că livezile vor fi ferite de insecte, semănăturile de secete, oamenii și vitele de șerpi. În același scop, se înconjurau cu cârpe aprinse și tămâie pomii, casele și anexele gospodăriei, realizând adevărate cercuri magice peste care șerpii, insectele, broaștele nu puteau trece.

– Focurile de Alexii reprezentau o purificare rituală a spațiului înconjurător și sprijineau Soarele să depășească momentul critic al echinocțiului de primăvară.

– În unele zone, în această zi nu se rostea cuvântul șarpe, oamenii vorbind despre el cu respect, numindu-l: „Cel ce se târăște, Gânganie, Domn”, pentru ca șerpii să nu atace animalele din gospodărie.

– Legenda lui Alexie: Dumnezeu ar fi strâns toate insectele într-o ladă, pe care apoi a dat-o lui Alexie pentru a o arunca în mare. Ajuns pe malul mării, Alexie deschide din curiozitate lada și astfel toate gângăniile și insectele încep din nou să se răspândească pe pământ, în apă, pe ierburi și în copaci. De atunci, „nu numai Pământul, ci chiar apa mării e plină de tot felul de jigănii și gângănii”. Supărat pentru că nu l-a ascultat, Dumnezeu l-ar fi prefăcut pe Alexie în cocostârc pentru a aduna, între 17 martie și 14 septembrie, toate insectele împrăștiate pe pământ, până când acestea se vor refugia în căldura pământului.

Text: Gabriela Filip, muzeograf

Foto: Bogdan Spiridon