ANDREI RADU TRUFAN, preşedintele Judecătoriei Baia Mare: “Încercarea de diminuare sau de eliminare a pensiilor de serviciu a magistraților nu se poate realiza constituțional”

Interviu în exclusivitate cu preşedintele Judecătoriei Baia Mare, Andrei Radu Trufan, despre subiectele intens dezbătute în spațiul public: vârsta de pensionare a magistraților, cuantumul pensiei de serviciu, potențialul exod al magistraților, despre presiunile politice la care sunt supuși magistrații și, nu în ultimul rând, despre problemele cu care se confruntă sistemul judiciar.

– În mesajul președinților Judecătoriilor din România către societate, se menționează că “poziţiile exprimate în ultima perioadă de mass media, mediul politic, chiar şi de funcţionari ai statului prin care se denaturează adevărul sau se prezintă într-o manieră tendenţioasă informaţii legate de sistemul de justiţie, scoase din context, pun în pericol nu doar locul pe care una dintre cele trei puteri în stat – puterea judecătorescă – îl are în statul de drept, cel puţin în percepţia publică, dar şi viitorul sistemului de justiţie în ansamblu”. Contextul discuțiilor este acesta: Guvernul Bolojan a propus ca magistrații să se pensioneze la 65 de ani, iar pensia lor să fie de maximum 70% din ultimul salariu net. În acest moment, magistrații ies la pensie la 48 de ani, iar în multe cazuri, pensiile magistraților sunt mai mari decât salariile. Vă rog să precizați care informații din contextul menționat sunt tendențioase sau denaturează adevărul.

Andrei Radu Trufan: Începând cu 01.01.2024 a intrat în vigoare Legea nr. 282/2023 care prevede că nicio pensie nu poate să fie mai mare decât ultimul salariu net la magistraţilor. Tot această lege prevede că magistraţii pot să iasă la pensie la vârsta de 60 de ani, dar creşterea vârstei de pensionare se face eşalonat, respectiv creşte cu câte 4 luni în fiecare an. Această eşalonare a fost reglementată pentru a respecta numeroasele decizii ale Curţii Constituţionale care prevăd că nu poţi creşte, în nicio situaţie, vârsta de pensionare brusc şi fără o eşalonare corectă şi care să nu creeze discriminare.

Pentru a înţelege mai bine, vă dau exemplul personal. Am intrat la Institutul Naţional al Magistraturii în anul 2018, în anul 2020 am fost judecător stagiar, iar din anul 2021 sunt judecător definitiv. La momentul accederii în profesia de magistrat, legea prevedea că am dreptul să mă pensionez după 25 de activitate, respectiv în anul 2043, la 49 de ani. Conform Legii nr. 283/2023, în vigoare, vârsta minimă la care mă pot pensiona cu pensie de serviciu este de 56 de ani, conform eşalonării, şi după o vechime de 32 de ani în magistratură. Aşadar, cine a intrat în magistratură în anii următori, va ieşi la pensie tot mai târziu decât subsemnatul. 

În consecinţă, toţi magistrații care au intrat în sistem începând cu anul 2018 încoace, dar şi înainte de anul 2018, în funcţie şi de vârsta lor biologică, se vor putea pensiona la o vârsta mult mai înaintată şi care tinde spre 60 de ani.

Prin urmare, trebuie făcută distincție, pe de o parte, între scopul pentru care au fost propuse aceste noi modificări şi, pe de altă parte, prezentarea unor informaţii false care nu au corespondent în lege la acest moment și care duc la decredibilizarea justiţiei şi slăbirea acesteia în mod voit.

 – Forumul Judecătorilor din România a criticat propunerile Guvernului privind modificarea vârstei de pensionare a magistraților. Judecătorii susțin că schimbările propuse pot duce la plecarea imediată din sistem a peste 1.000 de magistrați. Care este motivul pentru care magistrații ar recurge la un exod fără precedent, ce anume îi nemulțumește și ce reclamă?

Andrei Radu Trufan: Cum am arătat anterior, în anul 2023 s-au modificat ultima dată condiţiile de pensionare în acord cu jurisprudenţa obligatorie a Curţii Constituţionale şi cu acordul Comisiei Europene. Repunerea în discuţie a condiţiilor de pensionare a magistraţilor creează insecuritate în rândul colegilor, iar mulţi dintre cei care deja îndeplinesc condiţiile vor alege să se pensioneze, decât să accepte o creştere intempestivă a vârstei de pensionare, în condiţiile unui volum de muncă tot mai mare şi, evident, în situaţia în care numărul de judecători şi procurori va scădea.

 “ÎN ULTIMA PERIOADĂ A EXISTAT ŞI PERSISTĂ O CAMPANIE CONCERTATĂ DE DENIGRARE A PUTERII JUDECĂTOREŞTI”

 – Asociația magistraților acuză autoritățile că nu au construit un sistem judiciar sustenabil și respectat, iar reformele superficiale și presiuni politice au erodat încrederea în funcționarea justiției. La ce presiuni politice face referire Forumul Judecătorilor din România?

Andrei Radu Trufan:  Presiunile politice sunt date de modificările anuale şi tot mai dese a statutului magistraţilor. De ce în anul 2023 toată lumea a acceptat noua lege de pensionare a magistraţilor, iar acum se repune în discuţie, fără nicio argumentaţie rezonabilă şi fără ca situaţia factuală să se fi modificat?!

Explicaţia mea este că se doreşte ca magistraţii cu experienţă să plece din sistem prin pensionare, iar umplerea locurilor rămase libere să se realizeze într-un mod în care cu siguranță cetățenilor nu le va profita. Amintesc doar că în anii ’90 a fost o perioadă când se intra în magistratură pe bază de interviu. Se doreşte oare întoarcerea la acel sistem în care ocuparea funcţiilor de judecător şi procuror să nu se mai facă pe baza de concurs şi competenţe profesionale?

Totodată, în ultima perioadă a existat şi persistă o campanie concertată de denigrare a puterii judecătoreşti, creând astfel un climat de ostilitate faţă de magistraţi şi transmiterea către opinia publică a unor informaţii false, în scopul întreţinerii acestui climat şi al denigrării, fără precedent, a puterii judecătoreşti.

“PRIN TĂIEREA PENSIILOR MAI MARI CU SIGURANŢA NU VOR CREŞTE PENSIILE MICI”

– Un alt eveniment care a prilejuit numeroase comentarii în spațiul public este declarația președintei CSM, Elena Costache. Întrebată, la Digi24, dacă 70% din ultimul salariu net reprezintă o pensie mică, șefa CSM a răspuns că i se pare „puţin”. Replica societății civile a fost: suma de 11.200 de lei (70% din ultimul salariu net), depășește cu mult pensia medie din România, care este, potrivit Casei Naționale de Pensii, de 2.766 lei; multe categorii de profesioniști cu studii superioare și postuniversitare au pensii de sub 5.000 lei în România. Cum comentați?

Andrei Radu Trufan: Cred că problema se pune greşit cu privire la cuantum. Problema reală este că pensiile mici şi medii sunt prea mici, nu că cele mari sunt prea mari, deoarece prin tăierea pensiilor mai mari cu siguranţa nu vor creşte pensiile mici. Referitor la cuantumul pensiei magistraţilor, arăt că există decizii obligatorii ale Curţii Constituţionale şi al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care prevăd că pensia magistraţilor trebuie să fie echivalentă sau apropiată cu ultimul salariu.

Aşadar, încercarea de diminuare drastică sau de eliminare a pensiilor de serviciu nu se poate realiza legal, iar prezentarea în fața opiniei publice că acest lucru se va face nu este una corectă şi creează impresia cetăţenilor că magistraţii nu sunt de acord cu diminuarea sau eliminarea pensiilor de serviciu, deşi acest lucru nu se poate realiza în mod legal şi constituţional.

Subliniez că, atât salarizarea, cât şi cuantumul pensiei de serviciu a magistraţilor, ţine de asigurarea independenţei magistraţilor, principiu consacrat şi recunoscut în toate statele Uniunii Europene.

Asigurarea unui venit corespunzător este necesară pentru ca magistratul să nu aibă grija zilei de mâine sau a următoarei luni din punct de vedere financiar şi astfel să poată să-şi canalizeze energia în soluţionarea dosarelor, respectiv să aibă o independenţă financiară.

Un alt motiv al necesităţii unei salarizări corespunzătoare este acela al atragerii în magistratură a celor mai buni şi competenţi absolvenţi ai Facultăţilor de Drept. În condiţiile pieţei muncii din aceste vremuri cei mai buni absolvenţi deja se orientează spre alte profesii atât pentru că le oferă venituri mai mari, cât şi pentru că nu au interdicţiile şi incompatibilitățile magistraţilor.

Aşadar, orice stat democratic trebuie să tindă să atragă în magistratură pe cei mai buni dintre cei mai buni absolvenţi ai Facultăţilor de Drept. Dar, în condiţiile actuale, în care volumul de muncă este unul uriaş, în care aceleaşi venituri sau venituri mai mari se pot obţine din alte profesii, coroborate cu denigrarea constată a puterii judecătoreşti, calitatea celor care vor dori să intre în magistratură va fi tot mai mică. Un exemplu concret este acela al creşterii semnificative a salariilor medicilor pentru a-i încuraja să rămână în ţară, lucru care a determinat oprirea exodului în străinătate a celor mai buni medici.

Al treilea motiv este acela al eliminării sau reducerii la maxim a posibilităţii coruperii magistraţilor.

În final, raţiunea asigurării unui venit salarial mai ridicat faţă de media salariilor sau a unei pensii de serviciu echivalente cu ultimul salariu este dată şi de existenţa incompatibilităților şi interdicţiilor pe care le avem. Pe scurt, un judecător sau procuror nu poate exercita nicio altă profesie sau activitate economică, cu excepţia activităţilor din învăţământul superior. De exemplu, un magistrat nu poate deţine o firmă, nu poate investi la bursă, nu poate cumpăra acţiuni nici măcar la companii din alte ţări, nu poate să facă investiţii cu fonduri europene nerambursabile, nu poate primi premii în bani nici măcar de la competiţii sportive de amatori sau nu poate scrie cărţi care nu au legătură cu materia juridică şi exemplele pot continua.

PROBLEME CU CARE SE CONFRUNTĂ SISTEMUL JUDICIAR

– Care sunt principalele probleme cu care se confruntă sistemul judiciar din România?

Andrei Radu Trufan: Volumul mare de dosare de soluţionat. În anul 2024, încărcătura efectivă per judecător la Judecătoria Baia Mare a atins nivelul de 1.441,20 de dosare, iar în anul 2023  a fost  de 1.365 dosare. Aşadar, 1.441 de dosare a avut de soluţionat un judecător de la Judecătoria Baia Mare în anul 2024, un număr imens de dosare, care fac ca uzura judecătorilor să fie una foarte mare şi de aceea este imposibil ca un om să judece peste 1.400 de dosare pe an până la 65 de ani. În mare parte din statele Uniunii Europene, un judecător soluţionează în medie între 300-600 de dosare pe an, incomparabil mai puţine faţă de câte soluţionează un judecător român. În plus, de la an la an, numărul de dosare nou intrate creşte semnificativ.

Tot în cursul anului 2024, Judecătoria Baia Mare a avut de soluţionat 28.535 dosare, dintre care 7.693 dosare reprezintă stocul rămas la sfârşitul anului 2023 şi preluat la începutul anului 2024, în 561 de dosare judecata fiind suspendată şi 20.842 dosare nou intrate în anul 2024, din care au fost soluţionate 22.030 de dosare.

Dincolo de cantitatea/volumul dosarelor, în spatele lor sunt doar probleme, conflicte, traume şi tragedii ale cetăţenilor, iar toate trec prin mintea fiecărui judecător, fapt ce, din nou, duce la o uzură psihică rapidă a magistraţilor. Cât de greu este să decizi cu cine vor rămâne copiii după divorţ, când copiii vor să rămână cu ambii părinţi; cât de greu este să decizi dacă dispui sau nu arestarea preventivă a unei persoane; cât de greu este să decizii cât „valorează” viaţa unei persoane decedate într-un accident de maşină; cât de greu este să decizi dacă un om este nevinovat, deşi societatea îl vrea condamnat?! Dacă este aşa de uşor cum se tinde a se crede sau cum se manipulează opinia publică de către anumite entităţi, îi invit pe cetăţeni să participe oricând doresc la şedinţele de judecată care sunt publice, invitație valabilă și pentru cei care doresc să devină magistraţi, să participe la concursurile de admitere.

În mod evident, justiţia nu poate fi pe placul oamenilor, deoarece, în urma soluţionării unui dosar, o parte pierde sau poate toate părţile pierd, fiind astfel evident şi uman ca partea care a pierdut un drept sau nu i s-a recunoscut un drept în justiţie să fie nemulţumită şi revoltată, deşi instanţa a soluţionat dosarul conform legii.

Lipsa de magistraţi şi personal auxiliar. În ultima perioadă, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut eforturi considerabile pentru a ocupa cât mai multe dintre locurile vacante, aspect care se poate constata  statistic. Cu toate acestea, există şi în prezent instanţe şi parchete unde funcţionează jumătate din magistraţi sau mai puţin, împrejurare care duce inevitabil la soluţionarea cauzelor într-un timp mult mai mare. Iar aceste noi atacuri asupra puterii judecătoreşti vor duce din nou la vacantarea mai multor locuri decât se preconiza. Mai subliniez că lipsa de personal şi salarizarea au o oarecare legătură şi justifică, încă o dată, că salariile şi pensiile magistraţilor trebuie să fie unele ridicate. De exemplu, la Judecătoria Baia Mare în anii 2021-2022 am fost 13-15 judecători prezenţi efectiv la muncă, deşi schema prevede că trebuia să fim 25. Aşadar, cei 13-15 judecători prezenţi efectiv au muncit pentru 25, iar statul a plătit salarii doar pentru cei 13-15, deşi trebuia să plătească 25 de salarii. Prin urmare, este evident că nu este posibil pe termen lung magistraţii să poată să soluţioneze un număr tot mai mare de dosare, fără ca schemele de personal să fie pline sau majorate şi fără asigurarea unor venituri corespunzătoare.

Incoerenţă legislativă. O altă problemă este aceea a modificărilor legislative făcute des, incoerent, care creează practică neunitară şi care duce, inevitabil, la nemulţumirea justiţiabililor. Iar această nemulţumire este decontată de sistemul de justiţie, deşi nu puterea judecătorească a elaborat legi şi alte acte normative într-o manieră defectuoasă.

Un exemplu în acest sens este cel al reglementării prescripţiei răspunderii penale în Codul penal. Deşi în anul 2018 Curtea Constituţională a decis că reglementarea prescripţiei răspunderii penale este neconstituţională, Parlamentul sau Guvernul nu au remediat problema, deşi aveau obligaţia ca în 45 de zile să o facă. Ulterior, doar în anul 2022, după o nouă decizia a Curţii Constituţionale s-a intervenit legislativ, dar cu consecinţe devastatoare asupra multor dosare penale care nu au mai ajuns să fie soluţionate pe fond din cauza intervenirii prescripţiei răspunderii penale. În mod evident că soluţionarea unor dosare după foarte mulţi ani poate fi imputată şi magistraţilor, dar trebuie subliniat că prescrierea multor dosare a fost cauza unei reglementări neconstituţionale făcute de puterea legislativă. Însă, cu toate acestea, consecinţele negative şi nemulţumirile, exprimate pe bună dreptate de societate, au fost decontate exclusiv de magistraţi.

Numărul prea mare de instanţe şi parchete locale. Aproape în fiecare judeţ există cel puţin o Judecătorie şi un Parchet care nu se justifică din niciun punct de vedere şi care consumă resurse umane şi financiare. De exemplu, Judecătoria Dragomireşti are în medie 1500/2000 de dosare pe an, în condiţiile în care la o distanţa de 30/40 km mai există Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi Judecătoria Vişeu de Sus. Astfel, prin desfiinţarea instanţelor şi parchetelor mici, resursele umane se pot împărţii la instanţele şi parchetele mai mari şi din apropriere, nu se vor mai consuma bani cu administrarea instituţiei ori cu plata funcţiilor de conducere. De ce nu se doreşte reorganizarea teritorială a instanţelor şi parchetelor, care ar economisii sume importante de bani?

“CONSIDER CĂ CELELALTE PUTERI ALE STATULUI TREBUIE SĂ PARTICIPE LA UN DIALOG LOIAL ŞI ONEST CU PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ”

– Într-o intervenție în emisiunea Hotspot, din 5 august 2025, Valeriu Stoica, fostul ministru al justiției a declarat: “Sunt probleme care nemulțumesc magistrații, diferite sedii care nu sunt deloc propice pentru desfășurarea activității, diferite aspecte. Pe de altă parte sunt și nemulțumirile cetățenilor. Și iată de ce dacă nu există o comunicare între societate și corpul magistraților aceste problemele rămân nerezolvate și fiecare crede că este neîndreptățit de celălalt”. Care credeți că sunt pârghiile prin care se poate realiza o comunicare  eficientă între magistrați și cetățenii de rând?

Andrei Radu Trufan: Consider că este timpul ca noi, magistraţii, să ieşim să vorbim, să expunem problemele reale cu care ne confruntăm zilnic şi să explicăm de ce este aşa de importantă justiţia dintr-un stat şi că subminarea justiţiei de către politic îi va afecta în primul rând pe cetăţeni. De aceea cred că se impune prezentarea cu date statistice, cu informări din partea purtătorilor de cuvânt etc., precum face deja Consiliul Superior al Magistraturii, prin care se expune activitatea noastră, volumul de muncă, faptul că deşi volumul de muncă este foarte mare, perioada de soluţionare este una rezonabilă raportat la multe state din Uniunea Europeană.

În final, consider că celelalte puteri ale statului trebuie să participe la un dialog loial şi onest cu puterea judecătorească pentru a rezolva problemele reale cu care se confruntă sistemul de justiţie pentru a îmbunătăţii activitatea magistraţilor şi pentru a oferi un sistem de justiţie eficient şi bine pregătit care să fie în interesul cetăţenilor.

A consemnat

Dorin Ștef