Când interesul de partid devine mai important decât interesul României

Există clipe în viața unei națiuni în care diferențele politice ar trebui să treacă în plan secund. Nu pentru că democrația ar trebui suspendată, ci pentru că există valori și interese care nu pot fi negociate: stabilitatea țării, credibilitatea instituțiilor și bunăstarea cetățenilor.

Din păcate, România pare captivă într-un cerc vicios în care prea mulți actori politici confundă opoziția cu sabotajul, iar responsabilitatea cu oportunismul. În loc să asistăm la o competiție de idei și soluții, vedem tot mai des o competiție a blocajelor, a scandalului și a calculului electoral.

Mai grav este că această stare de fapt este întreținută și de cei care aleg să privească de pe margine. Invocă neutralitatea, dar reacționează selectiv. Tac când interesul public este pus în pericol și devin vocali doar atunci când pot obține un avantaj politic sau de imagine. Neutralitatea nu poate deveni un refugiu pentru lipsa de asumare.

Critica este esențială într-o democrație. Presa, societatea civilă și opoziția au obligația de a sancționa derapajele puterii. Dar critica își pierde credibilitatea atunci când scopul nu mai este îndreptarea greșelilor, ci provocarea eșecului adversarului, indiferent de costurile suportate de cetățeni.

România are nevoie de dezbateri serioase, de lideri capabili să colaboreze atunci când miza depășește interesul unui partid și de instituții care să pună legea și interesul public mai presus de calculele de moment. Altfel, vom continua să consumăm energie în conflicte sterile, în timp ce problemele reale rămân nerezolvate.

Istoria nu reține doar greșelile celor aflați la putere. Îi judecă și pe cei care, din orgoliu, comoditate sau interes, au preferat să privească în altă direcție atunci când țara avea nevoie de responsabilitate.

Poate că a venit timpul să înțelegem că patriotismul nu se demonstrează prin discursuri răsunătoare și sloganuri, ci prin capacitatea de a pune interesul României înaintea interesului politic. Iar aceasta este, poate, cea mai dificilă probă pe care o poate trece o clasă politică.

Gheorghiță Țibuleac