Consilierul municipal COSTEL PÎRVĂNOIU a participat direct la evenimentele din decembrie 1989, din capitală

Despre revoluții și războaie se învață la orele de istorie, ca despre evenimente care au marcat profund parcursul unei națiuni. Și revoluțiile și războaiele lasă în urmă victime, eroi, sânge, lacrimi și multe amintiri dureroase. Revoluția din 1989 a schimbat cursul istoriei în România, despărțindu-ne de comunism, de dictatură, de Rusia (e trist că azi, la 36 de ani distanță, sunt români care privesc cu nostagie spre o pagină neagră din istoria noastră).

Consilierul municipal Costel Pîrvănoiu a participat direct la evenimentele din decembrie 1989, aflându-se în capitală, acolo unde dramatismul a atins cote alarmante. A acceptat să ne relateze faptele la care a fost martor și în care a fost implicat:

“Dimineața zilei de 22 decembrie 1989 m-a găsit după o noapte pe care am petrecut-o în teroare. În București, la Piața Universității, în acea noapte, forțele de represiune ne-au alergat și ne-au bătut. Unii dintre confrați au fost uciși de gloanțe care veneau de nicăieri și nu știam pe cine vor lovi. Cu toate acestea, mi-am învins teama și m-am prezentat la serviciu. Eram angajat la o unitate militară (PMC) care participase la construirea unei părți din ceea ce astăzi este Palatul Parlamentului (atunci, Casa Poporului). În unitate se cunoșteau deja evenimentele dramatice petrecute în țară și în București, în ziua de 21 decembrie. Trăiam cu sentimentul permanent al fricii, așteptând ca în orice moment să fiu arestat din pricina participării mele alături de demonstranți.

Până la orele prânzului nu s-a întâmplat nimic. Apoi, vestea morții generalului Vasile Milea a căzut ca un trăznet. Mulți dintre ofițeri au rămas fără reacție. Îmi amintesc cu claritate cum comandantul BUT-ului, unde îmi desfășuram activitatea, a izbucnit în lacrimi, afirmând răspicat că generalul Milea nu este și nu poate fi un trădător, așa cum se insinua deja în spațiul public.

Tensiunea Revoluției devenea tot mai apăsătoare. La scurt timp, Nicolae Ceaușescu a părăsit sediul Comitetului Central al PCR cu un elicopter. În acel moment, comandantul unității ne-a transmis că fiecare dintre noi este liber să meargă acolo unde conștiința îl cheamă, pentru a susține Revoluția. Trebuie să precizez că acea unitate nu deținea armament, fiind specializată în construcții. A fost clipa în care am înțeles că istoria se scria sub ochii noștri și că nu mai exista neutralitate. Astfel a început, pentru mine, participarea la Revoluția Română din decembrie 1989.

Astăzi, la 36 de ani distanță, mulțumesc lui Dumnezeu pentru șansa de a fi rămas în viață și aduc un pios omagiu tuturor celor care au căzut în acele zile. Ei au murit pentru un ideal, pentru libertate și pentru poporul român. Dumnezeu să le dăruiască odihnă veșnică, iar jertfa lor să nu fie niciodată uitată.

Povestea va continua…”.