COSTEL PÎRVĂNOIU: Unirea nu a fost doar un act politic, ci un legământ sfânt al unui neam
Oare cum e să îți iubești țara fără ca cineva să te bănuiască de ipocrizie sau fals patriotism? Oare cum e să săruți drapelul țări tale, roșu, galben și albastru, fără ca cineva să te acuze de fățărnicie? Oare de ce patriotismul curat și sincer e taxat cu neîncredere de majoritatea românilor?
Istoria țării noastre e populată cu români care nici nu au clipit atunci când și-au dat viața pentru un ideal măreț, fie că vorbim despre unire sau despre independență sau despre suveranitate. Ne bucurăm că noi, astăzi, în viață fiind, putem aprecia că gestul lor nu a fost zadarnic, că jertfa lor a deschis ușa României moderne.
Se pare că românilor le clocotește mai abitir sângele în vene cu cât temperaturile de-afară sunt mai mici: în 24 ianuarie (1859) a avut loc Unirea Mică, dintre cele două principate; în 1 decembrie (1918) s-a desăvârșit România Mare; în 22 decembrie (1989) românii au răsturnat dictatura comunistă.
Azi sărbătorim Ziua Unirii. Pentru că, pe 24 ianuarie, România nu este doar un nume. Este o inimă care bate la unison, o istorie scrisă cu jertfă, speranță și dor de unitate. În 1859, românii au ales să fie unul. Moldova și Țara Românească și-au dat mâna peste vremuri, iar sub numele lui Alexandru Ioan Cuza s-a aprins flacăra României moderne.
Unirea nu a fost doar un act politic, ci un legământ sfânt al unui neam care a înțeles că doar împreună poate dăinui. Din acel moment, sângele istoriei a curs într-o singură direcție: spre unitate, demnitate și libertate.
Astăzi, să ne plecăm frunțile în fața trecutului și să ne ridicăm inimile pentru viitor. Să fim uniți nu doar în cuvinte, ci și în fapte. Pentru că România trăiește prin noi, prin fiecare gest de dragoste față de acest pământ.
La mulți ani, România!
La mulți ani, români de pretutindeni!
COSTEL PÎRVĂNOIU, consilier municipal
