CRONICILE LUI COSTE. Poticnitul neputincios

România traversează o perioadă de instabilitate politică ce pare să se prelungească dincolo de limitele obișnuite ale unei democrații funcționale. Schimbările frecvente de guverne, deciziile greu de anticipat și lipsa unei direcții clare au creat un climat de incertitudine resimțit tot mai acut de cetățeni. În acest context, încrederea publică devine o resursă tot mai fragilă.
Rolul președintelui este, prin definiție, acela de a oferi echilibru și de a garanta o anumită coerență instituțională. Cu toate acestea, prestația președintelui Nicușor Dan este percepută de o parte a opiniei publice ca fiind ezitantă, uneori lipsită de fermitatea necesară în momente cheie. Succesiunea de numiri și revocări la nivelul funcției de prim-ministru ridică semne de întrebare privind consistența criteriilor care stau la baza acestor decizii.
Mai mult, persistă o percepție îngrijorătoare: aceea că deciziile majore nu sunt întotdeauna rezultatul unei voințe politice clare și asumate, ci pot reflecta influențe externe sau constrângeri mai puțin vizibile. Chiar dacă astfel de percepții sunt dificil de demonstrat, simpla lor existență afectează credibilitatea instituțiilor și slăbește autoritatea prezidențială.
Pentru cetățeanul obișnuit, consecințele sunt concrete. Instabilitatea politică se traduce în nesiguranță economică, lipsă de predictibilitate și sentimentul că mecanismele democratice nu mai funcționează în mod eficient. Distanța dintre electorat și decident se adâncește, iar implicarea civică riscă să fie înlocuită de resemnare.
,,Poticnitul neputincios” devine astfel nu doar o formulare critică la adresa unui lider, ci o metaforă pentru un sistem care pare să își fi pierdut ritmul și coerența. Dincolo de nume și funcții, miza reală rămâne recâștigarea încrederii publice și restabilirea unui cadru politic stabil, în care deciziile să fie clare, asumate și orientate spre interesul general.

Dorin Ioan COSTE – de Ciolt