DOI ANI DE RĂZBOI (VIII). Povestea de film a unei familii

O familie de ucraineni, formată din doi tineri și doi copii, aflată acum în grija Asociației Diecezane Caritas Greco-Catolic Maramureș, a devenit un exemplu veridic de adaptare și reușită în tot acest vacarm al războiului din țara vecină. Cu o poveste demnă de film în care firul epic al relatării integrează o trecere ilegală prin munți, o tentativă de trecere disperată la vamă soldată cu amenințări de arme și, acum, o afacere de succes, acești oameni sunt exemplul perfect de izbândă atunci când dragostea și voința de a trăi sunt mai presus de orice.

Povestea acestor ucraineni este una remarcabilă. În drumul spre libertate, soțul a traversat munții în plină iarnă, alături de un grup de ucraineni. ”Avem o familie cu o poveste extraordinară. Soția ne-a oferit detalii, fiind vorbitoare de limba română. Ambii soți s-au născut lângă granița cu România și apoi s-au mutat la Kiev. Ideea este că domnul a plecat spre România prin munți, însoțit de un grup de 10 ucraineni. Era iarnă, februarie. Purta doar un trening, iar temperatura era de -6 grade Celsius. Din acel grup, un ucrainean a decedat, iar șase au fost prinși înainte de a ajunge la graniță. Doar trei au reușit să treacă, printre care și acest domn. S-a accidentat însă, iar de atunci șchiopătează. A fost găsit de salvamontiști”, povestește pentru Glasul Maramureșului Ana-Maria Costin, coordonatorul centrului de refugiați al Asociației Diecezane Caritas Greco-Catolic Maramureș.

De cealaltă parte, soția sa a trecut și ea prin momente tensionate la vamă, fără să știe nimic de soțul ei. ”Doamna, în schimb, a trecut pe la vamă, împreună cu copiii. Are și ea o poveste palpitantă. A relatat cum a ajuns la vamă, dar nu mai știa nimic de soțul ei, pentru că telefonul rămăsese fără baterie. Neavând ajutor din partea ucrainenilor de la vamă, a decis să fugă spre partea română. La un moment dat, vameșii au scos armele, iar doamna i-a rugat să nu îi facă nimic, să sune la Salvamont. A fost o scenă desprinsă din filme. Până la urmă, a reușit să îl găsească”, rememorează Ana-Maria Costin, coordonatorul centrului de refugiați al Asociației Diecezane Caritas Greco-Catolic Maramureș.

Între timp, cei doi soți și copiii lor s-au mutat în Baia Mare și au deschis o firmă de construcții în Seini, în același domeniu de activitate în care activau și în Ucraina. ”Ei sunt un exemplu foarte bun de reușită. Mai mult, copiii sunt la Colegiul de Arte, unde învață în limba română și studiază și un instrument muzical. Sunt un exemplu, în ciuda tuturor obstacolelor”, punctează Ana-Maria Costin, coordonatorul centrului de refugiați al Asociației Diecezane Caritas Greco-Catolic Maramureș.

Maria STOICA

Articol din cadrul campaniei de presă inițiate de ziarul ”Glasul Maramureșului” la doi ani de la izbucnirea războiului din Ucraina. Scopul acestei campanii este de a evidenția eforturile depuse de diferite organizații și instituții pentru sprijinirea refugiaților din Ucraina și de a sublinia importanța solidarității și a ajutorului acordat în astfel de situații dificile.