EDITORIAL. Al treilea testament

Potrivit evangheliilor creștine, faptele s-au petrecut cam așa: în urmă cu mai bine de 2000 de ani, un om din Orientul Mijlociu a murit, după ce a fost răstignit pe cruce de către autorități, iar trei zile mai târziu, discipolii lui au susținut că omul respectiv s-a întors din morții, după care s-a ridicat la cer. Miracolul învierii a stat apoi la baza unei religii noi, pe care popoarele europene au îmbrățișat-o necondiționat. De aici încolo încep metaforele, semnificațiile și interpretările.

Ulterior s-a spus că viața și faptele lui Iisus din Nazaret reprezintă Noul Testament, în timp ce Vechiul Testament vorbea despre istoria poporului evreu, de la facerea lumii și până la nașterea lui Iisus.

S-a mai spus, pe bună dreptate, că noua religie, creștinismul, a civilizat popoarele barbare ce populau Antichitatea. Compasiunea, iertarea și iubirea aproapelui erau valori revoluționare, civilizatoare, în raport cu vechea lege a talionului (ochi pentru ochi).

Așa se face că, în fiecare primăvară, creștinii (printre care se numără și românii) sărbătoresc învierea. De menționat că acest lucru se întâmpla și în Antichitate, doar că atunci oamenii sărbătoreau, cu un oarecare fast, renașterea naturii (sigur, având în centru mituri și zeități zămislitoare ale vieții: pământul, apa, aerul și lumina soarelui). De aceea, trecerea la noua religie s-a făcut într-un mod firesc, natural.

Dintotdeauna, oamenii au considerat renașterea (chiar și a naturii) drept un miracol, iar învierea (ființei umane) drept o năzuință, o aspirație; deși, în străfundul sufletelor lor, toți știu că legea vieții și a morții e implacabilă. Dar oamenilor le place să viseze și să creadă că omul e mai presus de lege.

E primăvară. Creștinii sărbătoresc învierea lui Iisus, în timp ce natura sărbătorește renașterea regnului vegetal. În această explozie de culoare și exubernață, viața își scrie simfonia cu cerneală simpatică, pe cea mai albastră partitură de pe pământ: cerul senin.

Suntem viețuitori pe planeta Pământ, în anul de grație 2024 după Hristos. Avem toate motivele din lume să ne bucurăm de acest dar, în fiecare minut și fiecare secundă în care respirăm.

Dorin ȘTEF

 

GlasulMM
GlasulMM