EDITORIAL. De la „mineriada” lui Trump, la alegerile din România
În urmă cu trei ani, în timp ce românii se înghesuiau în curtea lăcașurilor de cult pentru a pune mâna pe un PET cu “apă sfințită”, în Statele Unite ale Americii avea loc o insurecție: un grup de “mineri”, susținători extremiști ai ex-președintelui Trump, luau cu asalt Capitoliul (fără ca forțele de ordine să intervină), cu scopul de a bloca investirea lui Joe Biden în funcția de președinte al SUA. La fel ca și minerii lui Miron Cosma, din septembrie 1991, protestatarii au reușit să pătrundă în incinta clădirii, vandalizând și jefuind birourile, căutându-i pe congresmenii americani considerați de ei dușmani ai poporului.
Similitudinile dintre București 1991 și Washington 2021 sunt frapante. Numitorul comun: extremismul. Între cele două repere mai există o bornă: atentatele teroriste din septembrie 2001. De la extremism la terorism nu e decât un pas.
Trump va candida anul acesta din nou la președinția Americii. El face parte din lotul de candidați agrați și susținuți fățiș de regimul de la Moscova. Și în Europa vor fi alegeri. Mai întâi, se alege Parlamentul European. Conservatorii și naționaliștii, pentru care statul de drept nu este o valoare fundamentală, mizează pe o victorie. Apoi, mai multe state, printre care și România, își vor alege corpul electoral. Extremiștii lui Simion și Șoșoacă cresc în sondaje precum dospește cozonacul. De vină e eșecul partidelor tradiționale, măcinate de scandaluri și corupție.
Extremismul bântuie, ca un ger năprasnic, un număr tot mai mare de țări de pe mapamond. Unii spun că frigul vine de la Moscova, via rețele de socializare. Alții spun că oamenii s-au săturat de atâta bine, trăind într-o lume fără războaie în ultimii 70 de ani (fapt fără precedent în istoria Europei).
Și atunci se pune întrebarea: oamenilor le e dor de extremism, terorism și războaie, de crime în masă, de localități rase de pe fața pământului, de incertitudini? Le e dor de dictaturi și lagăre de concentrare? Au pătruns toate acestea în ADN-ul speciei umane și nu mai putem trăi fără ele?
E absurd un astfel de scenariu, dar asta e concluzia. Cum poți să alegi, într-o funcție publică un individ despre care știi că e predispus la violență, pe care îl vezi că are trendințe dictatoriale? Indiferent că vorbim despre Donald Trump, despre Viktor Orban, despre George Simion etc. Vladimir Putin nu se pune, pentru că orice ar vota rușii, tot el iese președinte.
Dar în România avem totuși un stat de drept. Ce să mai vorbim despre America? Prin votul dat de bună voie și nesilit de nimeni (poate manipulat), politicieni dubioși ajung să pună mâna pe putere.
În aceste condiții, te întreb: tu cu cine votezi?
Dorin ȘTEF
(Credit foto: Agerpres)
