Editorial. Învățăturile lui Vasile Latiș către primarii din Țara Lăpușului

În urmă cu vreo două decenii, am primit de la corespondentul cotidianului Glasul Maramureșului din Târgu Lăpuș, Nick Opriș, un înscris semnat de profesorul Vasile Latiș. Profesorul, asemenea domnitorului Neagoe Basarab, a considerat necesar să lase posterității și prietenilor săi, primarii, un decalog. Deși scris la modul imperativ, documentul face apel la conștiința aleșilor locali și la spiritul civic necesar, evitând cu multă delicatețe prăbușirea într-o zonă de populism ieftin.

1 Acești primari să nu fie atât de importanți pe cât sunt.
2 Un primar care nu știe ce bătrân are de crăpat lemne și nu le crapă el însuși, ăla nu-i primar.
3 Un primar nu stă în centrul orașului (comunei), ci în afara lui.
4 Un primar care nu are dușmani, ci numai prieteni, poate da de bănuit.
5 Un primar în fiecare zi trebuie să uite că există primar.
6 Un primar este singurul dintr-o comunitate care asistă la lucruri mai mari decât el.
7 Un primar care susține că nu are slăbiciuni, minte!
8 Un primar trebuie să-i cunoască pe cei slabi și netari.
9 Un primar care nu știe ce hotar are comunitatea lui, trebuie trimis pe jos să vadă unde înfloresc florile și unde sfârșesc ele.
10 Un primar trebuie să știe că a-ți lua rămas bun este ceva mai mult decât a-l da. Să întindă mâna dreaptă către fiecare om care vede soarele.

„Cine nu respectă aceste zece porunci acela nu e primar”, proclama în cele din urmă Vasile Latiș.

Dacă ar fi să-i potrivim, ca într-un pat al lui Procust, pe toți edilii noștri, după modul în care respectă sau nu cele „zece porunci” lăpușene, am constata că prea puțini ar trece examenul. Nu avem pretenția să facem colecție de virtuoși prin birourile călduțe ale primăriilor, căci oamenii sunt, prin definiție, păcătoși, darmite primarii…

Însă parcă n-ar fi rău ca edilii să-și aducă aminte de oamenii care le-au dat votul dacă nu în fiecare zi, măcar o dată pe săptămână sau o dată pe lună. Și o dată la șase luni e bine, decât din patru în patru ani, la alegeri.

Cea mai de seamă virtute a unui ales local este disponibilitatea de a sta de vorbă cu oamenii. Puțini o au. Din păcate. Sau, așa cum adevărat grăia Latiș: „Să întindă mâna dreaptă către fiecare om care vede soarele.”