EDITORIAL. Mai puține comune, mai puține orașe, mai puține județe…
Dinspre Camera de Comerț a României a venit, zilele trecute, o propunere care a încins spiritele în spațiul public românesc: comasarea unităților administrativ-teritoriale. Cu alte cuvinte, mai puține comune, mai puține orașe, mai puține județe. Prin extrapolare, putem continua: mai puține ministere, mai puțini parlamentari. Explicația e simplă și ține de aritmetică: mai puțini bugetari în administrația locală și centrală înseamnă mai mulți bani pentru proiecte comunitare.
Însă toată lumea știe că decizia, în această chestiune, este exclusiv a politicienilor din Parlament. Adică a celor care făuresc legi. Numai că aceștia nu sunt de capul lor. Ei fac parte din partide politice, iar partidele au interese. Interesul lor major este să se mențină sau să ajungă la guvernare. Adică la putere, acolo unde sunt bani mulți.
Iar povestea cu comasarea UAT-urilor nu se potrivește cu interesul partidelor politice, care se bazează pe intrastructura administrației publice locale ca să aducă voturi în alegeri. Mai multe UAT-uri înseamnă, pe de o parte, un control mai eficient asupra electoratului, iar pe de altă parte, o modalitate de a răsplăti susținătorii partidului, prin oferirea de funcții în administrația locală.
Sigur, electoratul nu gândește la fel ca și clasa politică. Dimpotrivă: toate sondajele de opinie relevă o dorință unanimă a românilor de a reduce cheltuielile administrative. Dar politicienilor niciodată nu le-a păsat de ce își doresc oamenii de rând, mai ales dacă dezideratul acestora e în contradicție cu interesul lor. O dovadă elementară: referendumul din 2009 pentru reducerea numărului de parlamentari (de la 470 la 300), nu a fost niciodată pus în practică, deși a fost validat.
Comasarea UAT-urilor, reorganizarea administrativ-teritorială a țării, reducerea numărului de parlamentari sunt chestiuni care dor pentru onor, clasa politică, motiv pentru care nu vor fi puse în practică prea curând. Și în nici un caz, în an (pre)electoral. Ar trebui să câștige alegerile o formațiune politică cât de cât onestă, să aibă majoritatea și să taie în carne vie chiar cu prețul subminării propriului partid; ceea ce, să recunoaștem, e o utopie.
Dorin ȘTEF
(Foto: Arhiva Glasul)
