EDITORIAL. Propunere (in)decentă pentru mazilirea unor instituții

Statul își arogă sarcina de a colecta bani de la privați pentru a se întreține pe sine. În principiu, statul afirmă că taxele sunt necesare pentru a subvenționa sistemul public de sănătate, educația, cultura, ordinea publică și apărarea. Contribuabilul român înțelege că toate acestea sunt vitale și trebuie să vină de undeva bani pentru ca ele să funcționeze.

Numai că statul, în menernicia lui, pe lângă domeniile invocate, a mai adăugat un Parlament stufos, cu 470 de deputați și senatori (își mai aduce aminte cineva de referendumul din 2009, când majoritatea românilor și-a exprimat opțiunea pentru un Parlament unicameral, cu cel mult 300 de parlamentari?), ministere fără număr (cu secretari și secretare, cu angajați și angajate fără pregătire și expertiză în domeniu), multe județe și un număr covârșitor de comune (chiar sub 1.000 de locuitori, deși legea vorbește destul de limpede de minimum 5.000 de locuitori).

Dar cui îi pasă de lege când în joc sunt interesele personale? În România anului 2023, Statul e mai presus de lege. Statul e primul care o încalcă și, după el, un număr mare de persoane (fizice și juridice, deopotrivă).

Bruxelles-ul și-a dat seama de parșivitatea Statului Român, motiv pentru care a condiționat acordarea unei tranșe uriașe de bani, de anumite reforme în domeniu (Ne gândim cu spaimă ce se întâmpla dacă România nu făcea parte din Clubul UE…).

Și-acuma Guvernul este pus în situația (aparent ingrată, în realitate nu prea îi pasă) să taie din organigrama stufoasă a instituțiilor statului.

S-au exprimat în spațiul public o mulțime de opinii. Avem și noi una, în cazul în care ne ascultă cineva. De la ministere și din instituțiile deconcentrate din teritoriu să nu se taie nimic. La fel, și  primăriile să fie lăsate în pace. Păi, vă dați seama ce debandadă ar fi dacă rămânem fără ministere și primării? Cel mai potrivit ar fi să închidem școlile și instituțiile de cultură. Librăriile și bibliotecile. Muzeele și teatrele. Ce nevoie avem de ele, dacă și așa nu le frecventează nimeni? Educația și cultura nu e pentru vremuri de criză. Când ne vom plictisi de atâta bunăstare, poate le vom redeschide, de dragul turiștilor. Muzeele. Restul nu.

Dorin ȘTEF

(Foto: Arhiva Glasul)