EDITORIAL. Restart Maramureș
În zilele toride de vară, multe din satele Maramureșului par pustii de-a binelea. Nici o boare de vânt, nici o mișcare prin curțile oamenilor. Casele sunt mari, ridicate din lemn sau din cărămidă, semn că cineva din casă (de regulă, cei tineri) sunt plecați la muncă în străinătate. Satele au rămas populate cu bătrâni. Bărbații au lucrat la exploatările miniere sau forestiere din județ. Femeile au rămas acasă să îngrijească de armata de copii. Astăzi, școlile par și ele părăsite, în condițiile în care numărul copiilor s-a redus considerabil. Numai că acești copii, nepoții maramureșenilor, vor avea misiunea ingrată să asigure pensiile bunicilor și ale părinților lor.
Statisticienii ne spun că raportul dintre numărul pensionarilor și cel al angajaților este de 8 la 10. La nivel național. Zonal, situația e dezechilibrată. În nordul Moldovei și sudul Munteniei numărul pensionarilor este cu mult mai mare decât al persoanelor aflate în câmpul muncii. Doar în capitală și în marile orașe din centrele regionale sunt 4-5 pensionari la 10 angajați.
În Maramureș, zona metropolitană Baia Mare și municipiul Sighetul Marmației au rămas singurele atracții pentru forța de muncă tânără, evident, în situația în care nu preferă munca în străinătate. Zonele rurale se depopulează, iar media de vârstă a localnicilor crește de la un an la altul.
Satele din Maramureș, altădată înfloritoare, trăiesc drame impresionante. Meseriile tradiționale au dispărut. Până și agricultura de subzistență nu mai e ce a fost altădată, din simplul motiv că puțini mai cresc animale în gospodărie. Stilul de viață maramureșean a suferit modificări radicale în primele decenii ale secolului al XXI-lea, fără să luăm în calcul avântul tehnologic. Pur și simplu. Se trăiește diferit, oamenii se îmbracă diferit, consumă alt tip de alimente… Până și tiparul credințelor a înregistrat o reelevaluare și o repoziționare, sub imperiul globalizării.
Viața merge înainte și oamenii se adaptează la fel cum au făcut-o dintotdeauna.
Dorin ȘTEF
