FOTOGRAFIA ZILEI. Castelul din Pribilești
Disprețuitori față de proprietatea privată (materială și intelectuală) exponenții regimului comunist au distrus clădiri și biserici și “au epurat” opere literare pentru simplul motiv că aparțineau „rămășițelor regimului burghezo-moșieresc”. În alte cazuri, au minimalizat valoarea unor edificii de patrimoniu, conferindu-le destinații nepotrivite („în slujba clasei proletare”). Astfel, fostul Palat episcopal din Baia Mare (str. V. Lucaciu nr. 61), datat 1891-1892, a fost transformat într-o fabrică de tricotaje. Casa Pocol (1903) de pe Valea Borcutului a devenit casă de copii, la fel ca și Castelul Blomberg (sec. XIX) din Gârdani. Nici după decembrie 1989, castelele din județ nu au avut o soartă mai bună și nu au făcut obiectul unei valorificări din perspectivă culturală.
Castelul Teleki din Pribilești
Localitatea Pribilești, comuna Satulung, a aparținut domeniului Cetății Chioar și a făcut parte din proprietățile căpitanului Mihai Teleki. Castelul a fost construit de Geza Teleki, ca și reședință de vară. În 1897, edificiul a fost supraetajat și modernizat. După Al Doilea Război Mondial, familia Teleki a emigrat în străinătate, iar castelul a fost naționalizat servind ca sală de cinema, depozit pentru cereale și sediu al CAP. În prezent, se află într-un stadiu avansat de degradare.
Castelul Teleki din Coltău
Construit între anii 1740-1780, castelul este renovat în 1821. Administrarea moșiei a fost preluată, în 1845, de Sandor Teleki, care leagă o strânsă prietenie cu poetul Petöfi Sandor. Acesta din urmă va găsi necesar să-și petreacă la Coltău luna de miere împreună cu tânăra lui soție, Julia Szendrey, prilej cu care va scrie 28 de poezii. Ultimul proprietar al castelului, contele Ioan Teleki, părăsește pentru totdeauna satul, în 1937, și donează comunei Coltău vechiul castel. A slujit, ulterior, ca și depozit al CAP, cămin cultural și punct sanitar, iar după 1989 aici funcționa școala primară, grădinița și biblioteca comunală. Muzeul Teleki s-a deschis în 1960.
Castelul Blomberg din Gârdani
Situată pe malul drept al Someșului, comuna Gârdani și-a „plimbat” vatra satului în numeroase locații de-a lungul timpului. Dacă la început „băștinașii locuiau în poienile pădurii, în clanuri de familii înrudite”, după 1700 noile locații preferate erau în Dealul Satului, pe Diuță, pe Iertaș, la Izvor etc. Pe Dealul Satului, localnicii construiesc o biserică de lemn, pe care o vând în 1790, localității Arduzel.
În 1780, contele Blomberg „primește ca danie de la împăratul Imperiului Habsburgic, Iosif al III-lea, un domeniu în Gârdani de 500 de hectare teren și 1.500 de hectare de pădure. În același an, a început construcția castelului Blomberg, care s-a terminat în 1821. În jurul acestei proprietăți, gârdălenii au pus bazele unei noi așezări” (Muzeografie Gârdani, 2007).
