JURNAL DE CĂLĂTORIE (I). Pornim spre noi aventuri. Dragonii din Ljubljana și minunile Padovei

23 februarie. Pornim spre noi aventuri

Uite că a venit timpul să plecăm în mult așteptata excursie. Toți ne îmbarcăm voioși în uriașul autocar care ne va deveni adăpost pentru următoarea noapte înstelată. Orice dubiu legat de ghinion a fost spulberat odată cu sosirea ultimului buletin, bineînțeles inițial uitat acasă.

În ciuda faptului că nu ne cunoșteam, amănunțit, unii pe alții, muzica a fost cea care ne-a ajutat să spargem gheața și, în prima parte a serii, să ne distrăm ca și cum ne știam de o viață. Însă, când ceasul indică o oră târzie din noapte, oboseala și liniștea și-au făcut simțită prezența, alungând gândurile legate de drumul lung ce urma. Iar când granița țării de baștină a fost trecută, Moș Ene ne-a făcut o vizită, lăsându-ne duși într-un somn adânc până dimineață.

24 februarie – Dragonii din Ljubljana și minunile Padovei

Odată cu soarele vesel care răsărea pe cer, lumea din autocar a început să se dezmorțească ușor, ușor, după somnul adânc.

În jurul orei 11,50, am ajuns în capitala Sloveniei, Ljubljana, unde am fost întâmpinați de o vreme nu chiar prietenoasă. Însă asta nu ne-a împiedicat să vizităm primul obiectiv de pe listă, așadar am admirat promenada de pe marginea râului Ljublijanica, am trecut peste podul cu dragoni și am vizitat centrul istoric, care se completa perfect cu vremea ploioasă de afară, cele două creând o atmosferă poetică aparte.

În următoarele ore ne-am continuat călătoria până în Padova, un oraș care urma să ne surprindă în mod plăcut pe toți. Aflați în unul dintre cele mai vechi orașe din Italia, o parte dintre noi am ales să ne luăm doza de noi cunoștințe vizitând universitatea din Padova.

Această universitate este una dintre cele mai vechi instituții din Italia, înființată în anul 1222 de către un grup de studenți și profesori care au migrat din Bologna în Padova. Astfel, aceasta și-a deschis porțile și pentru noi, arătându-ne marea bibliotecă cu rafturi infinite de cărți și săli de ședință cu pereți înalți ornați cu tablouri și sculpturi.

Iar pentru a ne hrăni sufletul cu energii pozitive, Bazilica ”Sfântul Anton” a fost locul în care am putut să facem acest lucru, rugându-ne pentru cei dragi la mormântul sfântului, spunând o rugăminte/ rugăciune în timpul liturghiei sau admirând relicvele expuse cu mare atenție în auriile orificii. Cu această energie sacră în suflete, am pornit spre hotelul în care urma să ne petrecem următoarea noapte.

(va urma)

de Analucia BREZOCZKI,

clasa a X-a F – Colegiul Național ”Vasile Lucaciu” Baia Mare

Maria Stoica
Maria Stoica