JURNAL DE CĂLĂTORIE (II). Milano, un oraș viu

25 februarie

Fashion, style, arhitectură, istorie, shopping sunt cuvintele care descriu ideal orașul pe care urmează să îl vizităm în această zi, Milano. Ne începem călătoria în această urbe minunată cu vizitarea unui castel plin de istorie, Castelul Sforzesco.

Acesta a fost reședința Ducelui de Milano, iar în zilele noastre este printre cele mai mari cetăți din Europa. Expozițiile de artă pe care le-am văzut au fost fermecătoare. Frescele ce acopereau bolțile camerelor, statuile înalte din marmură sau alte materiale te vegheau de la înălțime, vitraliile care erau pictate cu culori pigmentate, geamurile mari care luminau încăperile și înfățișau un teren infinit, toate acestea imprimau locului o alură unică și inegalabilă.

În vreme ce castelul ne-a dus în povestea trecutului și ne-a impus o atmosferă boemă, următorul obiectiv, Muzeul Național de Știință și Tehnologie ”Leonardo da Vinci”, ne va pune la încercare cunoștințele în domeniul științelor exacte și ne va aduce înapoi cu picioarele pe pământ.

Tehnologia, ingineria, matematica, fizica, astronomia, aeronautica și multe alte științe sunt regăsite prin fel și fel de exemple, iar creațiile lui Leonardo da Vinci sunt în centrul atenției, în acest muzeu.

Astfel, prin expunerea într-un mod interactiv a acestor științe, am ajuns (unii dintre noi) să fim fascinați de creațiile unor minți geniale.

Am promis de la bun început că acest jurnal va fi unul transparent așa că voi mărturisi faptul că nu toți au fost interesați de acest muzeu sau de altele din lista noastră, dar, știți cum se zice, nu poți să îi mulțumești pe toți.

Mai apoi, cei care au dorit au vizitat Teatru Scala. Eu l-am văzut într-o altă excursie și am rămas captivată de frumusețea locului. Chiar sper să am oportunitatea de a putea viziona un spectacol în această sală plină de povești și amintiri ale unei epoci apuse.

După o pauză de shopping, binemeritată aș spune, în care am dat de gustul bogăției materiale și opulenței Galeriei ”Vittorio Emanuele” II, în jurul orei 6, am urcat pe terasele impunătorului Dom care stă de veghe asupra orașului, pentru a vedea un apus de soare.

În ciuda faptului că cerul a fost puțin înnorat și nu ne-a oferit spectacolul așteptat, noi am savurat fiecare secundă petrecută la înălțime, creându-ne o amintire de neuitat, cu prietenii noștri, cu râsete și cu noaptea care subtil, fără să ne deranjeze, s-a lăsat peste oraș.

Apoi, ne-am continuat drumul până în Genova, unde ne așteaptă un culcuș confortabil.

(va urma)

de Analucia BREZOCZKI,

clasa a X-a F – Colegiul Național ”Vasile Lucaciu” Baia Mare

Maria Stoica
Maria Stoica