JURNAL DE CĂLĂTORIE (V). Monacooooo, baby! Let`s goooo!

28 februarie

Singura și ultima dimineață în care nu am zis „mai dorm încă 10 minute” atunci când alarma telefonului a sunat, ci, din contră, am sărit din pat și am început să ne antrenăm într-o serie de activități de domnițe: ba să ne aranjăm părul, ba machiajul… Pentru că știm cu toții cât de important e să arătăm cât mai chipeșe când mergem la Monaco. Urma o zi grea, dar frumoasă și plină de emoții, de altfel.

Am pornit din Nice în jurul orei 8,30, iar pe drumul până la Monaco am admirat superba și inegalabila Coastă de Azur. Mulți dintre noi am început să ne imaginăm o viață aici, cu o căsuță pe malul mării și cu o familie fericită. Cum ne apropiam mai mult de Monaco, Monte-Carlo, emoțiile creșteau. Iar pentru a savura splendoarea acestui oraș-stat, ne-am deconectat total de la internet, de la tot ce însemna social media. Bineînțeles că nu acesta a fost motivul adevărat pentru care am renunțat la datele mobile, dar să privim partea bună și să luăm această deconectare ca și o pauză de bine.

Primul obiectiv pe care l-am notat azi a fost Muzeul Oceanografic, un loc superb care, după părerea mea, merita mult mai mult timp pentru a fi vizitat. Acest loc m-a fascinat complet. Am admirat sutele de specii de pe pești, unii mai frumoși, alții mai puțin, unii mai colorați, pe când alții se camuflau perfect cu mediul înconjurător. Acvariile uriașe, ce ne depășeau ca și înălțime, ne-au făcut să ne simțim ca și cum am trăi împreună cu peștii de talie mare, ducând o viață liniștită printre corali. Am avut norocul de a vedea o țestoasă imensă și, totodată, să urmărim procesul unei mici țestoase care se îndreaptă spre ocean pentru a da piept cu viața.

Urcând scările, acestea m-au lăsat fără respirație, dar nu pentru că erau multe, ci pentru că erau SUPERBE și m-au făcut să mă simt ca o prințesă care urcă scările unui palat în timp ce toată lumea o admiră. Și, mai apoi, urmând un hol al cărui podea era ornată cu un spectaculos mozaic, cu forme și animale marine, am ajuns în partea muzeului în care erau prezentate începuturile navigației pe mare și diferite expediții ale prințului Albert de Monaco.

În aceste încăperi a mai fost expusă și o machetă a unei nave, în care vizitatori puteau să intre și să participe la activități interactive. În ultima mare încăpere în care am intrat, a fost o sală de proiecții care reprezenta fiecare mediu de viață. Aici, am interacționat cu morsele, pinguinii și am creat aurore boreale pe cer.

Ieșind din lumea marină, ne-am îndreptat spre colecția privată de mașini a Prințului de Monaco sau, altfel spus, raiul pe pământ.

Fiind o mare fană a motorsportului, pot spune că acest muzeu m-a făcut să trec prin toate emoțiile posibile, iar când mă aflam în fața mașinilor de Formula 1 pot să confirm faptul că lacrimile au început să îmi curgă șiroaie.

La intrarea în muzeu erau expuse o serie de căști ale piloților din Formula 1 precum: Charles Leclerc, Nico Rosberg, Daniel Ricciardo sau casca marelui campion Ayrton Senna. Apoi, expuse în ordine cronologică, am admirat evoluția mașinilor, iar la următorul etaj se aflau monoposturile de Formula 1, începând cu cel al lui Nigel Mansell, până la monopostul Ferrari al lui Charles Leclerc sau monopostul Redbull al lui Daniel Ricciardo și multe altele. Aici e expusă și una dintre mașinile de raliu a multiplului campion mondial de raliuri Sébastien Loeb. Superb acest muzeu!

Iar pentru că Monaco se aseamănă cu fraza „Monaco Grand Prix”, nu am putut rata o plimbare pe circuitul stradal de Formula 1. În ciuda faptului că Grand Prix-ul are loc doar pe data de 26 mai, muncitorii deja lucrau pentru asamblarea tribunelor, padocului și a direcției de cursă, ceea ce ne face să realizăm că Formula 1 este mult mai mult decât 20 de mașinuțe care se învârt în cerc, foarte foarte rapid, ci este o întreagă industrie care, pentru a presta în cel mai bun mod posibil, este nevoie să fie susținută de o întreagă echipă, de mii de oameni. Plimbarea noastră a durat în jur de 2-3 ore, timp în care Tom ne-a explicat fiecare lucru important din fiecare viraj pe care l-am traversat.

Astfel, am ajuns și la cazinoul din Monte-Carlo, un loc aglomerat, dar frumos. Iar în final, după ce am parcurs circuitul, foarte obosiți, am pornit spre Verona, unde aveam sa ne cazăm pentru ultima oară în această excursie.

(va urma)

de Analucia BREZOCZKI,

clasa a X-a F – Colegiul Național ”Vasile Lucaciu” Baia Mare

Maria Stoica
Maria Stoica