Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi. Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile în funcţie de preferinţele tale.
Corina Isabella Csiszár, redactor șef al revistei Memoria Ethnologica, publicație editată de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale “Liviu Borlan” Maramureș, propune cititorilor ziarului Glasulmm.ro o poveste de marți seara: legenda lui Marțole (din ciclul Legendele Maramureșului).
„Cel mai de temut personaj din pantheonul mitologiei maramureșene este Marţolea, (numit și Marţi-Seara, Marţole, Marseara). Cei care relatează despre ea spun că ar fi o babă slută şi răutăcioasă, cu faţă prelungă, cu gubă de cuie şi picioare de cal. Reprezintă o entitate demonică, mitologică, care trăieşte în munţi şi coboară marţi seara pe la casele oamenilor, pentru a verifica dacă i-a fost respectat obiceiul.
Marţi seara exista interdicţia, mai ales pentru femeile căsătorite, de a nu lucra: nu se fierbea, nu se spălau haine, nu se cocea pâine în cuptor, nu se torcea, nu se depăna, nu era voie să te piepteni, să mături după ora 7.00 seara, nu se ieşea seara din casă. Dacă Marţolea găseşte vreo uşă deschisă, intră în casă; dacă uşa e zăvorâtă, încearcă să pătrundă prin diferite tertipuri.
Un bătrân povestea că o vecină a fost chemată până afară de cineva şi că, a doua zi, avea urme de copite de cal, pe spate şi pe piept. O dată ce reuşea să pătrundă în casă, se oferea să ajute la treburile casnice, astfel, având ocazia să aplice pedepse celor ce nu-i respectau ziua.
Dacă spălai haine, venea să te opărească; dacă făceai pâine, îţi ardea mâinile, dacă torceai, te sufoca, dacă lucrai orice fel de lucru, îţi strâmba gura. Nu se lăsau singuri copiii în leagăn, fără a li se pune alături elemente cu rol apotropaic: usturoi, busuioc, grâu şi mătura întoarsă. Se crede că lăsat singur, copilul ar putea fi furat de către Marţole.
Marţolea îşi exercita puterea asupra fiinţelor neputincioase: copii mici şi femei lăhuze. Femeia lăhuză nu are voie să scoată, timp de 40 de zile de la naştere, când i se citeşte molidva, apă de la fântână, deoarece este considerată vulnerabilă şi uşor ar putea cădea sub influenţa Marţolei.
Ciupa în care a fost îmbăiat copilul nu se aruncă seara afară, ca să nu vină Marţolea. Nu se întind scutecele copilului afară, după asfinţitul soarelui, ca să nu le fure şi să le spurce Marţolea.
Marţolea îşi făcea apariţia şi în şezătoare. „Când am fo’ fecior, umblam cu doi pretini în şezătoare, pă uliţa Ţâgănească. Uliţa era tare îngustă şi tinoasă. Nu putéu mere alături câte tri. La şezătoare erau fete sărace, da’ mândre. Înt-o marţ sară, ne-am dus tăţ tri în şezătoare. Io am mărs în faţă cu un pretin, celălalt fecior o mărs în spate. Cela din spate am auzât că respiră greu. L-am strâgat da’ n-o răspuns, tăt o gâfâit. Ducé în spate o namilă hâdă de femeie, cum n-am văzut veci. El şi-o dat seama că-i Marţolea, că era 12 noaptea. Noi am strâgat: – Măi, Pă, dă-mi funia şî foarfeca! Marţolea s-o spărie şî o fugit. Omu’ s-o eliberat şi era galbân la obraz şi trudit”.
Corina Isabella Csiszár, Personaje supranaturale feminine din Maramureș, din Memoria Ethnologica, nr. 42-43
