LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Arieșul de Câmp

Sat aparţinător de comuna Ardusat, zona Chioar, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­calitate situată la confluenţa pârâului Arieş cu râul Someş, între Bozânta Mică și Colțirea / pod Ardusat; zonă de câmpie. ♦ În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, localitatea a făcut parte din comitatul maghiar Sătmar, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Satu Mare, plasa Baia Mare. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.

Prima atestare documentară: 1256 (tributum salis circa Aranyos). Sigiliul localității: (1794) Inscripția frontală: SIGILLUM POSSESSIONIS MEZO ARANYOS. În câmpul sigiliului: un fier de plug, un brăzdar și un curățător de plug. Populaţie: 274 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Nu­mele comun al locuitorilor: arie­şean, -ă, arieşeni, -e / arieşeancă, arieşence. Nume de familie derivate din nu­mele localităţii: Arieşan (3 persoane). Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Nașterea Maicii Domnului”, 1935). Re­surse naturale: curs de apă (pârâul Arieş), teren arabil, fânațe. Alte resurse: co­nexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1256) tributum salis circa Aranyos, (1392) villa Oronos, (1405) Also Aranyas que est ex alia parte Zamus, (1424) poss. Aranyas, 1828 Mező Aranyos, (1851) Aranyos, (1909-1919) Arieş, Mezö­ara­nyos, (1968) Arieșul de Câmp. Evoluția numelui localității: Arieșul de Jos, Someș, Arieșul de Câmp (Câmpie).

Soluții etimologice. În Tran­silvania există mai multe topo­nime (hidronime şi oiconime) având această temă: Arieş (afluent al Mureșului), Gura Arieşului (sat în jud. Alba), Arieşeni (comună  în jud. Alba), Baia de Arieş (oraș în jud. Alba) etc. Etimologia acestei teme a fost formulată prima dată de umanistul Nicolae Olahus, în 1536, referindu-se la râul Arieș, ce izvorește din Munții Apuseni și, după un parcurs de 164 de km, traversând Țara Moților, se varsă în râul Mureș: “Și este numit de aceea Aranyas, pentru că poartă nisip de aur, întocmai așa cum se amintește de râurile Tago din Spania și Pactol din Lidia, căci Aranyas pe ungurește înseamnă «de aur»“. Teoria e preluată apoi de B.P. Hasdeu (1886): “În năsipul lui se găseşte aur, de unde-i vine numele unguresc Aranyos, literalmente au­ros, iar de aci forma româneasă mai veche Arenieş şi apoi, prin (în)mu­ierea nasalei, Arieş”. Aceeaşi soluţie propune și N. Dră­ganu (1933): “Numele Arieşului derivă, cu siguranţă, din ung. Ara­nyos, adică aurifer”, respectiv Vasile Radu (2005): Arieş, din magh. aranyos “aurit, suflat cu aur”. Puțin probabilă derivarea “din latinescul aria + latinescul campus = întindere, suprafață de câmpie”, propusă de P. Bilțiu (2013).

Explicaţia nu­melui ar trebui să rezide din po­ziţionarea localităţii la confluenţa pârâului Băiţa cu râul Lăpuş, pârâu care izvoreşte dintr-o zonă montană unde au existat exploatări miniere (inclusiv aurifere) şi care putea tran­sporta la vale nisip aurifer. E posibil ca acest curs de apă să fi purtat, în vechime, numele de Arieș, mai precis Valea Arieșului (=Valea Aurită). Ulterior, substantivul a devenit sub­înţeles (Valea Arieșului > Arieș), conservându-se doar determinantul, precum în cazul localităților maramureșene Bistra, Chechiş, Larga, Repedea, Săbişa, Strâmbu etc.

În pe­rioada medievală, localitatea s-a nu­mit doar Arieş, apoi Arieșul de Jos, o vreme chiar Someș; a primit de­ter­mi­nantul de Câmp abia după ce s-a înfiinţat un al doilea sat Arieş, la câţiva kilometri distanţă, acesta din urmă primind determinantul de Pădure.

(Din lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene).