LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Berința

Berința. Sat aparţinător de comuna Copalnic-Mănăştur, zona Chioar, sub­­zona Fisculaş, Zona Metro­po­litană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­ca­litate situată în depresiunea Copalnic, la nord de Copalnic-Mănăştiur, între Cărbunari și Copalnic; zonă de deal (alt. 242 m).

Prima atestare documentară: 1405 (Be­ren­che). Populaţie:733 locuitori. Dialect:subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: be­rinţean, -ă, berinţeni, -e, (berinţan) / berinţeancă, berinţence. Nume de familie derivate din numele lo­calităţii: Berinţan (172 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate:Cio­caş, Cosma, Farcaş, Mihalca, Paşca, Ungur. Personalităţi: Vasile Gheție (1903-1990), profesor universitar doctor docent, medic veterinar, membru al Academiei Române. ♦ Augustin Bu­zura (1938-2017), prozator, eseist; președinte al Fundației Culturale Române; director al revistei Cultura. Vol. Absenţii (1970; premiul Uniunii Scriitorilor); Feţele tăcerii (1974; premiul Uniunii Scriitorilor); Orgolii (premiul “Ion Creangă” al Academiei); Refugii (1984; premiul Uniunii Scriitorilor), etc. Membru al Academiei Române.

Instituții: școală gimnazială (“Vasile Gheție”), cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Pogorârea Sfântului Duh”, 1932). Așezământ monahal: Mănăstirea Berința, rit ortodox, construcție de zid, cu hramul “Sfântul Apostol Andrei”, obște de maici (1997-2000) (obiectiv turistic). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Mo­numente istorice: Ruinele bisericii „Cuvioasa Paraschiva” (cimitirul satului) (1807); Biserica „Sf. Nicolae” (în cimitirul dinspre Cărpiniş) (sec. XVIII). Monument co­memorativ: Monumentul Eroilor (1933).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1405) Be­ren­che, (1470) Berencze, (1475) Beren­cher, (1639) Berentze, (1647) Berendze, Brend­­ze, (1750) Berincze, (1850) Be­rintza, (1854) Berencze, Berinţa, (1913) Kővarberencze, (1909-1919) Berinţa, Be­­rencze, (1968) Berința. Evoluția numelui localității: Berința de Chioar, Berința.

Soluții etimologice.Încă de la prima atestare documentară satul s-a numit Berinţa, numele nesuferind modificări majore de-a lungul se­colelor. După toate probabilităţile, ori­ginea oico­ni­mului derivă, așa cum propune I. Pătruț (1984), dintr-un nu­me format din tema Berin-, iar acesta din radicalul Ber- (detaşat din Berivoi, Berislav etc.) + suf. adj. posesiv –in (ca în Dobrin < Dobre, Bodin < Bod etc.) + suf. -ţ, devenit Berinţa prin adăugarea sufixului toponimic -a. Prezența acestui sufix ne permite să emitem ipoteza că la originea oiconimului a stat un microtoponim local care a inclus antroponimul Berinț (de genul *Livada lui Berinț sau *Dealul lui Berinț, devenit ulterior Berința), dat fiind faptul că acest sufix e dat, în general, oiconimelor care provin din microtoponime. Bineînțeles, în cazul în care nu provine direct din numele de familie Berinţa, atestat de N.A. Constantinescu (1963) şi derivat din Ber, cf. tema slavă ber “a răpi”, bg. berá, din care F. Miklosich derivă nume slave ca Berisav, Berilo, Berivoi. Cu greu acel Berinţ putea fi întemeietorul sau un anume proprietar al satului din perioada medievală. Numele actual al localității (Berința) este rezultatul unei adaptări fonetice din magh. (Berencze), situație întâlnită și în cazul altor oiconime din județul Maramureș.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).