LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Boiul Mare

Boiul Mare. Comună, zona Chioar, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în zona Dealurilor Boiului (Podişul Some­şean), între râul Lăpuş şi Valea Bo­iului, între localitățile Mesteacăn și Frâncenii Boiului, în sudul judeţului Maramureş, la 47 de kilometri de Baia Mare; zonă de deal.

Localităţi componente ale comunei:Bo­iul Mare (reşedinţă), Frâncenii Boiu­lui, Prislop, Româneşti. Prima atestare documentară: 1405 (Boon). Populaţie:1.131 locuitori (în comună), 576 locuitori (în satul Boiul Mare). Gospodării: 476 (în comună). Etnii: 1.107 români (în comună). Culte: 1.065 ortodocși, 44 greco-catolici (în comună). Cătune: Boiuţ, cătun contopit cu loc. Boiul Mare, atestat documentar în 1954. Dialect:subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: bo­ian, -ă, boieni, -e / boiancă, boience. Porecla locuitorilor: cocoşi. Nume de familie derivate din numele localităţii: Boia, Boian (29 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Chifor, Danciu, Pop, Satmari, Trif.

Instituții: primărie, post de poliție rurală, grădiniță, școală gimnazială (“Dr. Teodor Mihali”), bibliotecă comunală (din 1955), agenție poștală, cabinet medical, cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Duminica Tuturor Sfinților”, 2005); biserica monument (“Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1880) se află în custodia parohiei ortodoxe. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Boiu), pășuni și fânațe (2.300 ha), fond forestier (1.600 ha), ciuperci comestibile din flora spontană; culturi pomicole: meri, peri, pruni. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Arie naturală protejată (de interes naţional): Peştera Boiul Mare. Peşteri: Peştera de la Boiuţ (Peştera dintre Hârtopi) (308 m lungime); Avenul din Pădurea Coaciului. Monumente de arheologie: așezare, sec. VII-VIII (punct Pe pustă).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1405) Boon, (1475) Bon, (1549) Nagh-Bona, (1566) Nagy-Bwn, (1650) Nagy-Bun, (1669) Nagy-Bouny, (1733) Bony, (1750) Boji, (1760) Nagy Buny seu Boj, (1800) Boiu Mare, (1808) Buunm Bun, Buny, Priszlopul Mare, (1850) Boju Mare, (1854) Nagy-Bun, Boiu Mare, (1909-1919) Boiu-mare, Nagy­buny, (1968) Boiul Mare. Evoluția numelui localității: Bun, Bunul Mare, Boiu, Prislopul Mare, Boiul Mare. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Boiu, Boiu Mare (forma nearticulată este utilizată atât de localnici, cât și de autorități).

Soluții etimologice. Despre localitatea Boiu Mare, la începutul secolului al XVIII-lea, în Istoria districtului Chioar se menționează: “Boiu Mare are sediu de poștă, deoarece pe aici trece drumul spre Transilvania. Este locuită de nobili români”. Referitor la întemeierea localității, “se spune că satul ar fi fost întemeiat de familia Chifor şi chiar există un dâmb care se cheamă Dâmbul lui Chifor, unde s-ar fi întemeiat prima aşezare. Se pare că locul este cel numit Satul Petri şi că fuseseră iniţial 14 case, care aveau biserica lor”. Legenda este reluată de autorii monografiei satului: “Din tra­diţia orală aflăm că pe locurile în care este aşezat satul, ar fi fost, înainte, numai păduri. În locul numit Satul Petri s-ar fi înfiripat o aşezare for­mată iniţial din vreo 14 case, care avea biserica ei. Terenul era, însă, neproductiv, de aceea locuitorii au tăiat pădurea din apropiere, au pre­gătit pământul pentru agricultură şi şi-au făcut case în actuala vatră a satului. Familiile Chifor şi Gabor tră­iesc şi astăzi în locul numit Satul Petri”.

Majoritatea ipotezelor privind originea localității au propus soluții antropo­nimice. Prima intervenţie îi aparţine lui N. Drăganu (1933): “Originea acestui nume, Boiu Mare (ung. Nagybuny) nu este clară. El poate fi identic atât cu rom. bun «bunic», presupunând că pe la 1200, când îl întâlnim mai întâiu, încă nu era rotacism în regiunea Sol­nocului-inferior, cât şi cu slav. bun < rad. slav. bun- (< sl. buniti) «a aţâţa», propriu «a face zgomot»“. Tot N. Drăganu revine şi propune un nume Bun, care “a dat în ungureşte, în mod normal, Bun, Buny şi Bon, Bony, iar din re­primirea formei din urmă s-a născut rom. Boiu”. În Maramureș sunt atestate numele de familie Bunu (4 persoane), Bunea (10), Buny (3), Bunyu (54). Și în cazul altor oiconime din județul Maramureș s-a înregistrat același fenomen de adaptare fonetică după denumirea din limba maghiară.

Evo­­luţia etimologică este firească, dar rămân semne de întrebare privind sensul termenului bun. I. Iordan (1963), analizând toponimele de forma Buna (din fam. Pârâul Bunei, Vâlcelele Bunei), apoi Bunaica, Buni, Bunilă, Bunea, Bunea Mare, Bunea Mică, Buneşti, ajunge la concluzia că “pretutindeni trebuie să contăm cu sensul curent al adj. bun, opusul lui rău”. O altă ipoteză ia în calcul originea slavă a termenului: “Sârbescul bun în­seamnă, în limba maghiară, «mă­să­lariţă» sau «ne­bunariţă». Dar vechiul bon, după pronunţie, poate fi şi bony; în slavă, bony, bonye înseamnă băi şi se potriveşte la Boiu, care este bogat în izvoare”. Pe când I. Pătruţ (1984) crede că numele localităţii provine “probabil de la un antroponim Boja, format după for­mula Bo- + -j- + o/a”. Într-adevăr, în judeţul Maramureş, sunt atestate nu­mele de familie Boja (52 de persoane cu acest nume), Bojan (36 de persoane), respectiv Boje (78 de persoane). După I. Iordan (1983), Boia provine din bg. Boja (şi sl. Boja) şi Boiu din bg. Bojo, iar după N.A. Con­stantinescu (1963), Boie, Boia, Bo­ian, Boiu s-au format din tema Boi (< sl. boj “luptă”).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).

GlasulMM
GlasulMM