LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Bontăieni

Bontăieni. Sat aparţinător de comuna Şişeşti, zona Chioar, subzona Fis­cu­laş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Baia Mare, între Șindrești și Dănești, la 5 kilometri sud de Şişeşti; zonă de deal.

Prima atestare documentară:1648 (Pusz­tatelek). Sigiliul localității regale erariale: (1785) Inscripția frontală: SIGIL. UM. PAGI R. EGI. FISCALI PUSZTATELEK. În câmpul sigiliului: o biserică cu turn. Populaţie:249 locuitori. Dialect:subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: bontăian, -ă, bontăieni, -e / bontăiancă, bontă­ien­ce. Porecla locuitorilor:sărci. Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Nașterea Maicii Domnului”, 1930; până în anul 2000, filie a parohiei Dănești; în apropierea bisericii se află mormântul învățătoarei Aurelia Rusu, cea care l-a inspirat pe poetul Octavian Goga să scrie poezia “Dăscălița“; la această biserică a păstorit și preotul Vasile Lucaciu). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1648) Pusz­tatelek, (1828) Puszta Telek, Bontején, (1909-1919) Bontăieni, Pusztatelek, (1968) Bontăieni. Evoluția numelui localității: Pusta, Bontăieni. Soluții etimologice.Iniţial, cancelaria ma­ghiară a numit localitatea Puszta­telek, adică un “loc pustiu”, dar ar pu­tea avea şi semnificaţia de “sat părăsit”. Numele adevărat al satului e consemnat abia în secolul al XIX-lea, în forma Bontején. Dacă analizăm forma actuală, Bontăieni (chiar şi cu varianta Bontăeni), am putea pre­supune că numele oiconimului derivă dintr-un antroponim Bonta (80 de persoane cu acest nume de familie, în Maramureş). Însă atestarea documentară din 1828 (care consemnează forma Bontején), ne îndreptăţeşte să admitem că la bază ar fi putut sta și n.fam. Bonte (132 de persoane cu acest nume, în Mara­mureş) sau Bontea (86 de persoane), din care a derivat bonteian “locuitor din satul lui Bonte”, cu pluralul bon­teieni, devenit bontăieni, prin pro­nunţie dialectală; așa cum, în jud. Arad există oiconimul Bontești (← Bonte). Să mai notăm că, în prezent, în zona Şişeşti, Plopiş, Bon­tăieni e destul de frecvent şi antro­ponimul Bonto, cu varianta Bontoş.

Referitor la etimologiei antroponimului, părerile sunt una­nime: atât Bonta, Bontea, cât şi Bon­taş, Bontuş, Bontos s-au format din tema Bont-, derivat din apelativul bont “răzvrătire, rebeliune”, cf. adj. bontaş “rebel”. La rândul său, subst. bont “re­voltă” este derivat din ucr. bont “revoltă” (< germ. Bunt “alianţă, coaliţie”). În schimb, I. Pătruţ (1980) afirmă că n.fam. Bonta, Bontea sunt derivate cu sufixul –t de la tema Bon-, cf. Bon, Bonea. Astfel, oic­o­nimul Bontăeni (pronunţat Bontă­ieni) s-a format de la Bonta + suf. –eanu, pl. –eni, pronunţat -ianu, pl. -ieni.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).