LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Botiza

Botiza. Comună, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe valea Izei, între Poienile Izei și Șieu, la 50 de kilometri sud-est de Sighet, pe malul pârâului Botiza, la poalele Munţilor Ţibleş; zonă de munte (alt. 475 m).

Localităţi componente ale comunei:Bo­tiza (nu are localități aparținătoare). Prima atestare documentară:1373 (Batizhaza). Populaţie:2.717 locuitori. Gos­podării: 965. Etnii: 2.652 români. Culte: 2.550 ortodocși, 95 greco-catolici. Dialect:subdialect maramu­re­şean. Numele comun al locuitorilor: botizan, -ă, botizeni, -e / botizancă, botizence. Porecla locuitorilor: smeurari; oveşeri. Nume de familie deri­vate din nu­mele localităţii: Botizan (254 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate:Bru­mar, Costi­nar, Perţa, Sidău, Trifoi. Per­sona­li­tăţi: Mihai Dăncuş (1942-2020), etno­graf, muzeograf; doctor în etno­grafie şi folclor; director al Mu­zeului Etno­grafic din Sighetul Mar­maţiei. Vol. Zona etnografică Maramureș (1986), Obiceiuri din viața omului în Maramureș (2009).

Instituții: primărie, școală primară (Valea Sasului), școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1955), cabinet medical, cabinet stoma­tologic, farmacie, ghișeu poștal, cămin cultural, biserică greco-catolică (de lemn, “Inima Neprihănită a Mariei”, 2003-2008), biserică ortodoxă (de zid, “Duminica Tuturor Sfinților”, 1975); biserica monument istoric (“Cuvioasa Paraschiva”, 1796) se află în custodia parohiei ortodoxe. Așezământ monahal: Schitul Botiza, rit ortodox, con­strucție din lemn pe fundație de beton, cu hramul “Schimbarea la față”, obște de călugări (după 1990, sub preotul paroh Isidor Berbecaru). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Botiza), pășuni și fânațe (2.500 ha), fond forestier (preponderent păduri de fag) (5.400 ha); fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană, fond de vânătoare; izvoare de apă minerală (Izvorul Băilor, Izvorul Nico­dim, Izvorul de la Moară şi Fântâna Sărată); izvor de apă sărată (Valea Sasului). Peşteri: Peștera Vizuină din Piatra Țâncului (10 m lungime); Peștera Vizuina Bursucilor (M-ții Maramureșului). Monument istoric: Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” (1796). Microstaţiune balneară sezonieră, de interes local: Băile de la Botiza. Manifestări tradi­ţi­onale lo­cale:Pentru mândra din Botiza (luna august). Târg săp­tămânal de mărfuri (sâmbăta).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1373) Batizhaza, (1385) Pottis villa, (1411) Bathyz, Batyzhaza, (1431) Votizhaza [=Ba­tiz­haza], (1459) Bathyza, (1473) Batiu­halva, (1480) Ba­thizfalva, Batyzfalua, (1487) Batiza, (1828) Botiz, (1851) Batiza, (1968) Botiza. Evoluția numelui localității: Casa lui Botiz, Boteza, Botiza.

Soluții etimologice.Ideea descendenţei dintr-un antro­po­nim de forma Botiz datează de la începutul secolului al XX-lea şi îi aparţine lui I. Mihalyi de Apşa: “Batizhaza = casa lui Botiz; Botiz = Botezul Domnului = Bobotează”. Al. Filipașcu (1940) pare a nu fi de acord cu soluţia etimologică a lui I. Mihalyi, din moment ce afirmă: “Numire fără nici un înţeles, creată de redactorii diplomelor maramureşene, călugări ai Conventului Leles, slovaci ma­ghiarizaţi”. Cu toate aces­tea, N. Roşca (2004) reia ipo­teza, inclusiv etimologia antro­po­ni­mului Botiz: “Toponimul Botiza provine de la hidronimul Botiza purtat de valea pe care se află comuna, iar acesta vine de la antroponimul Botiz. Etimonul lui Botiz, ca și al lui Botez, este numele sărbătorii din calendarul creștin de la 6 ianuarie, Boboteaza”.

În perioada inter­be­lică, N. Drăganu (1933) afirma că numele satului Botiza provine din “Botiz < n.pers. rom. Botez, trecut prin limba ungurească a admi­nis­traţiei şi reîntors în cea românească”. Replica lui Radu Popa (1977): “Dacă pentru satul Batiz din jud. Hunedoara derivarea numelui din acela al comitelui Batiz poate fi urmărită documentar, în Maramureș acest antroponim nu este atestat documentar”. Dacă ne referim la antroponimul Batiz, observația este justă, însă în cazul antroponimului Botiz putem spune că, în prezent, frecvența este destul de ridicată: 453 de persoane au acest nume de familie. Ba mai mult, numele figurează în documente din sec. al XVII-lea: la 1661, în Botiza e înregistrat de documente, printre alții, localnicul Ontra Botiz; în 1715: Vârtic (Virtik) Botiz; în 1720: Ștefan (St.) Batiz.

Ștefan Vişovan (2005) întăreşte de­rivarea propusă de Drăganu: “De la antroponimul Botez”, apoi revine: “…dacă nu cumva putem identifica în corpul denumirii rad. Iza, la care să se fi ataşat un determinanat al cărui sens s-a pierdut, producându-se ast­fel aglutinarea. Numele localităţii face parte din elementele lexicale de substrat.” Pornind de la această observație, P. Bilțiu (2013) plusează: “Iza s-a aglutinat cu substantivul bot. Toponimul s-a format pe bază de analogie, termenul semnificând botul Izei, satul având formă lunguiață, ascuțită”. Ideea o mai regăsim exprimată într-un studiu monografic dedicat acestei localități: “Considerăm că mult mai plauzibilă ar fi proveniența dintr-un termen compus bot, cu sensul de partea de început a capului animalelor și hidronimul Iza. Dacă examinăm harta județului, observăm că la Șieu terenul ia formă de bot cu râul Iza”. Însă A. Rezeanu (2013) restabilește ordinea firească: “Considerăm că Botiza reprezintă toponimul cu formă feminină, format prin derivare cu sufixul toponimic –a, de la un antroponim masculin Botiz, Botez, fără să fie posibilă o aglutinare de tipul Botez + Iza”. Pe de altă parte, încercarea de a identifica radicalul Iza în structura oiconimului este sortită eșecului, dată fiind existența unei localități cu numele Botiz în județul Satu Mare.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).