LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Buteasa
Buteasa. Sat aparţinător de oraşul Şomcuta Mare, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe malul râului Lăpuş, la 8 kilometri sud-est de Şomcuta Mare, la sud-est de Ciolt (capăt de drum); zonă de deal.
Prima atestare documentară: 1424 (Buchonfalwa). Populaţie:384 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: butăşean, -ă, butăşeni, -e / butăşeancă, butăşence. Porecla locuitorilor: mâţi. Instituții: școală primară, biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”); biserica monument (de lemn, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1787) se află în custodia parohiei ortodoxe. Resurse naturale: curs de apă (râul Lăpuș), teren arabil, livezi, fânațe, zăcăminte de marmură. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Peşteri: Peştera de la Curtea Căpitanului (Defileul Lăpuşului). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1800).
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1424) Buchonfalwa, (1639) Butacza, (1733) Butyásza, (1800) Buttyasza, Butăsa, (1854) Butyásza, Buteasa, (1913) Bucsonfalva, (1909-1919) Buteasa, Bucsonfalva, mai înainte Butyásza, cu cătunul Codru, (1968) Buteasa. Evoluția numelui localității: Satul Bucium, Buteasa.
Soluții etimologice.În prima atestare documentară (1424), e consemnată forma Buchonfalwa, despre care N. Drăganu (1933) afirmă: “În partea întâi putem vedea rom. bucin, buciun”. Dacă notarea este corectă, înseamnă că satul putea să se numească, până la un moment dat, Bucium, după care și-ar fi schimbat denumirea (două secole mai târziu) în Buteasa. Numele actual (Buteasa) derivă dintr-o variantă feminină a antroponimului Bute (din apelativul bute “butoi din doage de lemn în care se ţine vinul”), cum precizează şi N. Drăganu: “Buteasa era nevasta lui Bute”. Iar I. Pătruţ (1984) derivă numele localităţii chiorene “din But, Buta, n.fam.”. În privinţa atestării şi frecvenţei acestor nume de familie în judeţul Maramureş, avem următoarea situaţie: But (140 de persoane cu acest nume), Buta (65 de persoane), Bute (9), Butean (572), Buteanu (60). Deci, numele așezării devine Buteasa după un oarecare But, Bute sau Butea(n), un cneaz sau voievod local. În opinia unor istorici, ar putea fi identificat chiar și eponimul: “Cel mai mare voievodat, ce cuprindea 14 sate, era condus de voievodul Dan Butean (de la care şi-a luat probabil numele satul Buteasa) şi avea în frunte satul Şomcuta Mare”. Acest voievod a trăit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Dacă coloborăm acest aspect cu precizarea că, din secolul al XVII-lea, în documente, denumirea satului devine Buteasa, ipoteza lui Corneliu Mirescu (2006) ar putea primi o susținere. De menționat că, în țară, a existat o localități cu nume identic (Buteasa, sat desfiinţat, înglobat în satul Ciuperceni, jud. Teleorman).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”, RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).
