LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Cărbunari

Cărbunari. Sat aparţinător de comuna Dumbrăviţa, zona Chioar, Zona Me­tropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­ca­litate situată în depresiunea Baia Mare, între Dumbrăvița și Berința; zonă de câmpie.

Prima atestare documentară: 1424 (Karbonal). Populaţie:632 locuitori. Dialect:sub­dialect crişean. Nu­mele comun al locuitorilor: cărbunărean, -ă, căr­bu­năreni, -e / cărbunăreancă, căr­bu­nărence. Porecla locuitorilor: sărci. Nume de familie derivate din numele localităţii: Cărbu­nărean (18 persoane). Perso­na­lităţi: Va­sile Trif (n. 1951), preot, ar­tist plastic, pictor, sculptor. Instituții: grădiniță (înv. pre­școlar), biserică ortodoxă (de zid, “Nașterea Macii Domnului”, 1888). Resurse na­turale: teren arabil, livezi, stațiune balneo-climaterică (pentru odihnă și tratament reumatologic); izvor de apă minerală (în partea de nord a localităţii, la mar­gi­nea unei păduri de stejari şi co­nifere). Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică). Monument istoric: Biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1888); Monument în memoria Eroilor căzuţi în Primul şi al Doilea Război Mondial (1937-1984). Microstaţiune balneară sezonieră, de interes local: Băile Cărbunari.

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1424) Karbonal, (1475) Gorbo­nafalwa, (1543) Gorbo­nacz­falwa, (1566) Corbonatzfalva, (1583) Carbonacz­falva, (1591) Gorbo­nacz­falva, (1603) Car­banaczi, (1609) Garbonatz, (1613) Garbonacz, (1639) Garbonaczfalva, (1650) Garbonácz­falva, (1659) Karbo­nácz­falva, (1720) Garbonásfalva, (1750) Ker­bunar, (1760) Garbonácz, (1800) Că­rbunariu, (1850) Kerbunár, (1913) Kövárfüred, (1909-1919) Cărbunar, Füred, (1968) Cărbunari. Evoluția numelui localității: Că­rbu­nariu, Cărbunari.

Soluții etimologice. Referitor la modul cum s-a înființat această așezare, o lucrare cu caracter monografic (2019) consemnează: “În vechime, așezările omenești erau denumite și după specializarea locuitorilor în anumite prestații. Cei din zona Cărbunariului erau specializați în pregătirea cărbunelui (mangalului) necesar topirii metalelor, topitorii, fierării. (…) Facerea cărbunelui de către acești locuitori a atras după sine individualizarea localității sub numele de Cărbunari, și anume locul unde se fac cărbuni sau cei ce fac cărbuni (mangal) (…). În Cărbunari, cărbunele se obținea din arderea lemnului din pădurile virgine seculare de stejar și foioase. Locul unde se ardea poartă numele de mileră. (…) Pe fiecare capăt de sat, în hotar, sunt milere”.

Cum e de notorietate faptul că în mai multe localităţi din zonă (inclusiv Cărbunari) au func­ţionat centre de producere a man­galului, unde munceau majo­ri­tatea locuitorilor din sat, în mod firesc, numele lo­calităţii trebuie să provină din ape­lativul cărbunar, cu sensul de “fa­bricant de cărbune de lemn, îl vinde şi îl transportă”, derivat din apelativul cărbune (< lat. carbo, -onis “căr­bune”) sau lat. carbonarius “cărbunar”. Suf. -i e efect al du­rificării consoanei finale. Mai puțin probabilă derivarea directă din substantivul cărbune sau din antroponimul Căr­bu­nar(u). De menționat că, în țară, există și alte localități cu nume identic sau asemănător: Cărbunari (jud. Ca­raş-Se­ve­rin, Iaşi și Prahova), Căr­bu­neşti (jud. Gorj și Prahova).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).