LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Chelința

Chelința. Sat aparţinător de oraşul Ul­meni, zona Chioar, la graniţa cu Co­drul, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la poalele Dealului Mare, pe malul Someşului, la sud-est de Ulmeni, la limita cu judeţul Sălaj; zonă de câmpie.

Prima atestare documentară: 1423 (villa ola­chalis Gelenczemezeo). Po­pu­laţie:1.614 locuitori. Gospodării:304 (în anul 2002). Dialect:subdialect cri­şean. Numele co­mun al locuito­rilor: chelinţean, -ă, chelinţeni, -e / chelinţeancă, che­lin­ţence. Porecla locuitorilor: lăcuste. Nume de familie frecvente în localitate:Meteş, Mateaş, Rus, Sav, Chiş, Lazăr, Fe­chete, Botiş, Borbei, Ungur, Tocaci, Morar. Per­sonalităţi: Emil Gavriş (1915-1989), solist de muzică po­pu­lară; a colaborat cu Teatrul Constantin Tănase (1951), Orchestra Barbu Lăutaru a Filarmonicii George Enescu (1954), Ansambul Rapsodia (din 1970). ♦ Vasile Morar (n. 1949), poet, publicist. Vol. Naturi moarte (1997, premiu la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet), Biblio­teca din Chelința (versuri, 1999) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor. Instituții: școală gimnazială, biserică ortodoxă (de zid, “Nașterea Macii Domnului”, 1939). Resurse naturale: curs de apă (râul Someș), teren arabil. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1423) villa ola­chalis Gelenczemezeo, (1462) Ke­len­chew, (1505) Kelenche, (1549) Ke­lenchye, (1560) Kelenchjey, (1564) Ke­lenchie, (1569) Kelentze, (1733) Te­lin­cze, Chelintia, (1850) Kelintze, (1854) Kelencze, Chelinţa, (1909-1919) Chelinţa, Kelencze, (1968) Chelința. Evoluția numelui localității: Câmpul lui Chelențe, Chelința.

Soluții etimologice.Etimologie incertă. Deși localitatea a avut o populaţie majoritar românească, numele notat de auto­rităţi, Gelenczemezeo (=Câmpul lui Chelențe), ar indica mai degrabă un antroponim maghiar Kelemen (varianta rom. Clemenţiu). Sau un antroponim *Chelin + suf. -ţ + suf. top. -a > Chelinţa (la fel ca Berinţa). Ipoteze dificil de confirmat. Pentru Kiss Lajos (I, p. 708), forma Kelence trimite la ter­menul arhaic kelence “prisacă, stu­pină”, punându-l în le­gătură şi cu scr. klenice, cf. ceh. klenice, cu sensul de “arţar, paltin”. În acest caz, numele vechiar putea să fie Prisaca (sau un sinonim), iar Gelenczemezeo ar avea sensul de “Câmpul cu stupi”. Este cert faptul că numele localității (Chelința) e o adaptare românească după denumirea folosită de administrația maghiară (Ke­lenche), situație întâlnită și în cazul altor oiconime din județul Maramureș.

Prezența sufixului –a ne confirmă faptul că la originea oiconimului a stat un microtoponim local: Câmpul lui Chelențe, dat fiind faptul că acest sufix e conferit, în general, oiconimelor care provin din microtoponime. De aceea, putem aprecia că acel Chelențe nu a fost întemeietorul și nici măcar un stăpân oarecare al satului.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).