LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Chiuzbaia

Chiuzbaia. Sat aparţinător de oraşul Baia-Sprie, zona Chioar, Zona Me­tropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­calitate situată la 5 kilometri nord-vest de Baia-Sprie (capăt de drum), în depresiunea mărginită de abruptul sudic al Igni­şului şi conurile vulcanice ale vâr­furilor Chiuz, Poca, Măgura şi Blidari; zonă de deal (alt. 496 m).

Prima atestare documentară:1612 (Kizbanya). Populaţie:657 locuitori. Dialect:subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: chiuz­bă­ian, -ă, chiuz­băieni, -e / chiuz­bă­iancă, chiuzbăience. Porecla locuitorilor: huhurezi. Nume de familie derivate din numele loca­li­tăţii: Chiuz­băian, Chiuz­baianu, Chius­băian, Chiuz­boian (375 per­soa­ne). Nume de familie frecvente în localitate:Gri­gor. Instituții: școală gimnazială, biserică ortodoxă / greco-catolică (de zid, “Pogorârea Sfântului Duh”, construită în 1931; până în 1948, biserică de rit greco-catolic, iar din 1948 până în 2014, biserică ortodoxă; din 2014, în acest lăcaș de cult se celebrează oficii religioase alternativ de către reprezentanții parohiei ortodoxe și greco-catolice). Așezământ monahal: Mănăstirea Chiuzbaia, rit ortodox, construcție din zid, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”, obște de maici (1995-1998, la inițiativa preotului paroh Viorel Vasile Mada; pictura realizată de Ștefan și Daniela Sălăjan). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Chiuzbaia), fond forestier, fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană, izvoare de apă minerală (sub masivul Igniş, spre Baia-Sprie, pe Valea Chiuz­băii, la 1,5 kilometri de centrul localităţii, pe versantul drept al Văii Jidovoaia: Borcutul din Groape). Alte resurse: microhidrocentrală (MCH Chiuzbaia, construită în 2016, cu o putere instalată de 0,75 MW, pe pârâul Chiuzbaia); conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Arie natu­ra­lă pro­tejată (de interes naţional): Rezervație fosilieră (fosile de floră și faună din perioada geologică a pliocenului). Obiectiv turistic: Mănăstirea Chiuzbaia; Rezervația fosilieră Chiuzbaia.

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1612) Kizbanya, (1909-1919) Chiuzbaia, Ciuzbaia, Kis­bánya; (1921) Chiuzbaia, Kisbánya, (1968) Chiuzbaia. Evoluția numelui localității: Baia Chiuz, Baia Mică, Chiuzbaia.

Soluții etimologice.Chiuzbaia este o fostă localitate minieră, înființată cu acordul Monetăriei din Baia Mare pe teritoriul localității Baia-Sprie pentru muncitorii ce lucrau la exploatările de pe dealul Herja (Magura) și Chiuz (Kishegy). Prima atestare documentară datează din anul 1612, însă ea nu se referă la înființarea localității. A fost menționată în documente în variantele Kizbanya, respectiv Kis­bánya.

D. Istvan (2010) aduce lămuriri:“Denumirea se referă la minele ce existau în Dealul Chiuz. Ulterior, uitându-se sensul iniţial, denumirea localităţii a fost re­dată în limba maghiară sub forma Kisbanya (Mina Mică), evident, în raport cu Mina Baia-Sprie”. Deci originea numelui localității ar trebui căutată în top. Chiuz, vârf (687 m), situat în partea de sud-vest a ma­sivului Gutâi. Nu­mele toponimului provine din magh. kőz “mijloc” (pres­curtarea uzuală a lui kőzép hegy “dealul dintre” localităţile Baia Mare şi Baia-Sprie), de unde top. rom. Chiu­z(a) sau antroponimul Chiuz (13 persoane cu acest nume de familie, în Mara­mureş). De menționat că, în jud. Bistriţa Nă­săud, există o altă localitate cu nume asemănător (Chiuza). Alte ipoteze exprimate sunt mai puțin demne de a fi reținute.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).