LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Copalnic

Sat aparţinător de comuna Copalnic-Mănăştur, zona Chioar, județul Maramureș, Zona Metropolitană Baia Mare, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată între Berința, Copalnic Deal și Copalnic-Mănăștur; zonă de deal.

Prima atestare documentară:1405 (Kwzepsew Ko­palnok). Populaţie: 667 locuitori. Cătun: Valea Vii, cătun contopit cu satul Copalnic (atestat documentar în 1954). Dialect: subdialect crişean. Nu­mele comun al locuitorilor: co­pălnicean, -ă, copălniceni, -e / copăl­niceancă, copălnicence. Porecla locuitorilor: vrăbiuţe. Nume de familie frecvente în localitate:Boer, Micle, Onofrei, Tarţa. Personalităţi: Ioan Dragomir (1811-1883), profesor de filosofie la Institutul Superior Episcopal din Blaj, preot în Băiuț, protopop și inspector școlar în tractul Lăpușului, participant activ la Revoluția din 1848 și la Adunarea Națională de la Blaj (15-17 mai 1848).

Instituții: școală primară, cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Nașterea Maicii Domnului”, 1912); biserica monument (“Adormirea Maicii Domnului”, 1731) se află în custodia parohiei ortodoxe. Resurse naturale: teren arabil, pășuni; izvoare de apă minerală (în partea de vest a satului, pe Valea Borcutului şi în aval, la 700 m, în locul numit În Glod sau În Slatină); izvor de apă sărată (pe versantul drept al Văii Berința, aproape de confluența cu valea Cavnicului). Monument istoric: Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1735).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1405) Kwzepsew Ko­palnok, (1405, 1424) Aso Kapolnok, (cca. 1475) Zurdogcapan, (1566) Zurduk Ka­pal­nak, (1567) Zurduk-Kapalnok, (1603) Zardok Kapalnok, (1733) Ko­pálnok, (1750) Kopalnik, (1760) Szurduk Ko­palnok, (cca. 1800) Szurduk Ká­polnok, (1850) Kopalnyik, (1854) Szur­duk-Ká­polnok, Copalnic, (1909-1919) Copalnic, Surduc-Co­pal­nic, Szurdukkápolnok, (1968) Copalnic. Evoluția numelui localității: Surduc-Copalnic, Copalnic.

Soluții etimologice.La începutul se­colului al XV-lea, localitatea se numea A(l)so Kapolnok (=Copalnicul de Jos), probabil pentru a se diferenţia de Mo­nosthoros Kapolnok (=Copalnic-Mănăştiur), sat situat la o distanţă de doar trei kilometri. După V. Radu (2005), numele provine din hidronimul Copalnic (< magh. kápolna “capelă”). I. Iordan (1963) remarcă faptul că topo­nimul Copalnic are la bază magh. kápolnok, pluralul de la kápolna “capelă”. Dacă etimonul ar fi fost varianta la singular a ape­lativului maghiar kápolna, acesta ar fi dat în limba română Copalna sau Căpâlna (precum numele unei localități situate în nord-estul judeţului Sălaj, la graniţa cu judeţul Maramureş). În­ce­pând cu anul 1475 şi până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, aşe­zarea este numită alternativ Copalnic şi Surduc Copalnic (din apelativul surduc, cu sensul de “vale strâmtă cu versanţi repezi” < magh. szurdók), administrația românească eliminând termenul Surduc.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).