LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Cufoaia

Sat aparţinător de oraşul Târgu-Lăpuş, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­calitate situată între Brebeni și Borcut, la 4 kilometri nord-vest de Tg. Lăpuş; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1630 (Cohpatak). Po­pulaţie:206 locuitori. Gospodării: 79 case (în 1977). Dialect:subdialect crişean (de tran­ziţie). Nu­mele comun al locuitorilor: cufoian, -ă, cufoieni, -e / cufoiancă, cufoience. Nume de familie derivate din nu­mele localităţii: Cufoian (53 de per­soane). Nume de familie frecvente în localitate: Bel, Latiş.

Personalităţi: Vasile Latiş (1934-2007), poet, folclorist, cadru uni­versitar; doctor în filologie. Vol. Păstoritul în Munţii Ma­ramureşului (1993), Odihnă ros­titoare (1996), Cântecele Diotemei (1999). ♦ Ștefan Bellu (1939-2018), ziarist, președintele cenaclului literar Arta din Baia Mare. Vol. Ion Șiugariu, un poet căzut în război (1975), Pădurea răzvrătită: Mărturii ale rezistenței anticomuniste (1993). Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1906). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monument istoric: Absida bisericii de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1850). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor din cele două Războaie Mondiale (2002).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1630) Cohpatak, (1650) Ko­pataka, (1703) Koppataka, (1721) Kö­pa­taka, (1733) Kuffja, (1750) Kufoje, (1760) Köh Pataka, (1854) Közpataka, Cu­foaie, (1909-1919) Cu­foaia, Kóh­pataka, (1968) Cufoaia. Evoluția numelui lo­calității: Valea Cufoii, Cufoaia.

Soluții etimologice.Oiconim cu etimologie incertă. Din analiza atestărilor documentare a denumirii localității (Cohpatak, Kopataka, Köh Pataka), putem distinge două elemente: particula coh, köh, ko, respectiv patak (=magh. patak “pârâu”). Referitor la prima parte a termenului, istoricul Iosif Kadar (1901) crede că numele ar deriva de la cuvântul magh. koho “topitorie”, iar A. Resmeriţă (1924) propune derivarea de la cuvântul cofă, cu sensul de “doniță”.

Analiza variantei Köpataka, atestată la 1721, ar suporta o traducere de genul *Râul cu pietre (< magh. kö “piatră” + magh. patak “râu” + suf. top. –a), este de părere V. Frăţilă (2016). Mai notăm că, în analiza etimologică a microtoponimului Cofana “arătură, vie” (toponim semnalat în localitatea Şieuţ, jud. Bistriţa-Năsăud), cercetătorul D. Loşonţi (2000) propune ca soluţie apelativul cofană (pl. cofăni, cofeni), cu sensul de “curmătură”, “loc ca o covată”, “depresiune”, apelativ derivat de la *cofă “groapă, adâncitură”, sens evo­luat prin metaforă de la cofă “vas” + suf. -ană. O derivare dintr-un termen entopic, de genul cofă sau cofană, cu sensul de“depresiune” (la fel ca și cetățea “ridicătură, deal, măgură”, blidar “adâncitură, depresiune”, ciucarlie “deal mic în formă de cioc”, groapă “cavitate, depresiune”, măgură “movilă, colină” etc.) este o soluție pe care o putem lua și noi în calcul, cu atât mai mult cu cât există numeroase precedente printre oiconimele din județul Maramureș (Cetățele, Cicârlău, Glod, Groape, Măgura, Preluca, Prislop, Strâmtura, Țicău etc.).

 (Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).