LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Curtuiușul Mare

Sat aparţinător de comuna Valea Chioarului, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în sudul judeţului, pe valea Curtuiuş, între Valea Chioarului și Fericea, la 35 de kilometri de Baia Mare; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1566 (Keortwelyes). Populaţie:297 locuitori. Dialect:subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: cur­tuiu­şean, -ă, curtu­iu­şeni, -e, (curtui­şean, curtu­şan) / curtuiuşeancă (cur­tu­ie­şeancă, curtuşancă), curtuiu­şen­ce. Porecla locuitorilor: ciotormani. Nume de familie derivate din nu­mele loca­lităţii: Curtuiuşan, Cur­tu­şan, Curtuişan (52 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Avram, Dod, Matei, Pe­trean, Seling, Tuns. Instituții: agenție poștală, biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1928); biserică penti­costală (2017). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor (2019), obelisc amplasat în fața Căminului Cultural.

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1566) Keortwelyes, Keor­thwy­lyes, (1603) Keor­ttvelyes, (1588) Körtvélyes, (1733) Nagy Körtvés, (1750) Körtvejes, (1760) Nagy Körtvéllyes,  (cca. 1800) Cutuiuşul Mare, (1805) Nagy Kört­vélyes, (1850) Kurtulysu Mare, (1854) Nagy-Körtvélyes, Curtu­iuşu Mare, (1909-1919) Curtuiuşu-mare, Nagykörtvélyes, (1968) Curtuiușul Mare. Evoluția numelui localității: Curtuiuş, Curtuiuşul Mare. De­numire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Curtuiușu Mare (forma nearticulată este utilizată atât de localnici, cât și de autorități).

Soluții etimologice. În zona nordică a Transilvaniei exis­tă patru localităţi cu numele asemănător: Curtuiuşul Mare (Nagy Kört­vé­llyes, în magh.), Curtuiuşul Mic (Kis Körtvéllyes), ambele în judeţul Ma­ramureş; Curtuişeni (Körtvélyes), lân­gă loca­li­tatea Valea lui Mihai, la graniţa dintre jud. Bihor şi jud. Satu Mare; respectiv Cur­tu­iuşul Dejului (poss. Kur­thvillus), în judeţul Cluj. Aceste sate sunt atestate în perioada medievală, iar denumirile lor oficiale (notate de ad­mi­nistraţia maghiară) sunt relativ iden­tice. În ceea ce privește originea acestor oiconime, N. Dră­ganu (1928) e de părere că top. Curtuiuş derivă din magh. Kört­vélyes “loc cu peri”. La fel şi Kniezsa (1943): Körtvélyes are sen­sul de “livadă de peri”. Se evi­denţiază tema magh. körte “pară”.

Într-o lu­crare mo­nografică a localităţii Cur­tui­uşul Mare, se arată: “De la bătrânii satului am aflat că denumirea provine de la pomul fructifer păr, care în maghiară este körte şi, asociat cu cuvântul hely, care înseamnă loc, a rezultat denumirea de Körtvelyes, adică locul cu peri”. Mai puţin probabilă derivarea dintr-un antroponim de forma Curt(u) (< magh. kurta “scurt” sau bg. kurta “câine ciobănesc cu coadă scurtă”) sau direct din lat. escurtus “scurt”. Deci, după toate probabilităţile, localitatea îşi trage denumirea dintr-un microtoponim  românesc de genul *Dealul cu Peri sau *Imaşul cu Peri, tradus în limba maghiară Körtvéllyes (“Locul cu peri”) şi reîntors în limba română în forma Curtuiuş. Acest nume a fost dat ulterior şi unui curs de apă ce trece prin apropiere. Numele actual al localității (Curtuiuș) e o adaptare românească după denumirea folo­sită de administrația maghiară (Kört­vé­llyes), situație întâlnită și în cazul altor oiconime din județul Maramureș.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).

GlasulMM
GlasulMM