LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Drăghia

Sat aparţinător de comuna Coroieni, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­calitate situată (la răspântie de drumuri) între Coroieni, Dealul Mare și Baba, pe valea Poienei, la 2 kilometri sud de Coroieni; zonă de deal.

Prima atestare documentară:1393 (Dragusfalva). Populaţie:195 locuitori. Dialect:subdialect crişean (de tranziţie). Numele comun al lo­cuitorilor: dră­ghian, -ă, drăghieni, -e / drăghiancă, drăghence. Nume de familie frecvente în localitate:Chi­for, Sima. Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 1936); biserica monument istoric (“Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1706) se află în custodia parohiei ortodoxe. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Poiana), teren arabil. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Mo­nument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1706). Monument comemorativ: Monumentul închinat Eroilor (2017), amplasat în curtea Bisericii de zid „Sf. Apostoli Petru și Pavel”, compus din trei cruci din lemn masiv de stejar.

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1393) Dragusfalva, (1488) Dragosfalwa, (1586) Dragie, (1608) Dragialy, (1629) Draghie, (1733) Brugia [=Dragia], (1750) Dregie, (1787) Dre­gyie, (1850) Dragya, Dregyie, (1857) Dregyie, (1890) Dragosfalva, (1854) Drá­gya, Drăgie, (1909-1919) Drăghia, Drágosfalva, (1968) Drăghia. Evoluția numelui lo­calității: Satul lui Dragoș, Draghia, Drăghia.

Soluții etimologice.Referitor la întemeierea așezării, într-o lu­crare dedicată unor localităţi lăpu­şene, se arată că “la 1590, Drăghia era o poiană ce ţinea de Baba. Satul Drăghia a luat fiinţă cu încuviinţarea lui Petru Rareş, care a permis unui om din Baba, pe nume Bob Costin, să se aşeze în acea poiană, con­struindu-se acolo şi o moară”. Faptul că un locuitor al satului Baba a pus bazele unui cătun (care mai târziu se va numi Drăghia), într-o poiană din apropiere, nu e exclus. Însă acest eve­niment nu s-a petrecut pe vremea lui Petru Rareş (1483-1546), ci cu mult mai de­vreme, din moment ce prima atestare do­cumentară datează din anul 1393, în varianta maghiară Dragusfalva (adică Satul lui Drăguş sau Dragoș), în timp ce forma Drăghia (Dregie, Dragya, Dregyie, în transcriere ma­ghiară) apare în do­cumente abia la sfârşitul secolului al XVI-lea. Din acest motiv, Ștefan Vişovan (2008) este de părere că “în explicare originii de­numirii trebuie pornit de la un nume de persoană Drag, Dragoş”.

Iorgu Iordan (1983) crede că pentru etimologia top. Drăghia (Mara­mureş) ar trebui investigat și numele de familie Dră­ghie, Draghia (< sl. Dragija), însă acestea nu sunt atestate în județul nostru. Referitor la etimologia n.fam. Dra­ghia, N.A. Con­stantinescu (1963) susţine că este derivat de la tema slavă Drag, cu gh, de unde Draghie, Draghia, Drăghie, dar şi Drăghici, Dra­ghin, Drăghin. Astfel, putem pre­supune că tran­s­for­marea din Drag(oş) în Dragu, Dra­ga, Draghia a avut loc la nivelul pro­nunţiei dialectale, probabil sub in­fluenţa altor antroponime lo­cale, în intervalul 1488-1586. Atât Drag, cât şi Dragoş erau antroponime destul de frecvente în zona Mara­mureşului is­toric; la începutul sec. al XXI-lea, în județul Maramureș erau 1.365 de persoane cu numele de Dragoș și 12 persoane cu numele de Drag(u).

E puțin probabil ca un oarecare Drag(oş), în calitate de proprietar al satului, să fi dat numele aşezării. Nu avem nici un indiciu în legătură cu numele iniţial al cătunului, însă prezența sufixului –a ne permite să emitem ipoteza că la originea oiconimului a stat un microtoponim local care a inclus antroponimul Drag(u), Drăg(oi) – de genul *Dealul lui Drăg(oi), transformat în Drăghia – dat fiind faptul că acest sufix e dat, în general, oiconimelor care provin din microtoponime.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).