
LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Fânațe
Sat aparţinător de comuna Cerneşti, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea Transilvania (de Nord); în trecut, cătun al satului Ciocotiş. Localitate situată în depresiunea Copalnic, pe cursul mijlociu al râului Bloaja, între Cernești și Ciocotiș, la 2 kilometri de centrul comunei, la 34 kilometri de Baia Mare şi 17 kilometri de Tg. Lăpuş; zonă de deal.
Prima atestare documentară:1583 (Fonácz). Populaţie:665 locuitori. Dialect:subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: fânăţean, -ă, fânăţeni, -e, (fănăţean, fânăţian) / fânăţeancă, fânăţence, (fănăţeancă). Nume de familie derivate din numele localităţii: Fănăţan, Fânăţan, Fănăţeanu (226 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Botiş, Câmpean, Danciu, Marc. Instituții: școală primară, biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1840), biserică penticostală (2001). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Bloaja), teren arabil, livezi, fânațe. Monument istoric: Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1840).
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1909-1919) Fânaţe, Fonácz, (1968) Fânațe.
Soluții etimologice.Nu există atestări documentare vechi, deoarece, vreme îndelungată aşezarea a avut doar rang de cătun. Potrivit tradiţiei locale, “localitatea a fost întemeiată, prin colonizare, de fiii voievodului Theodor Bota de Cerneşti, Mihail şi Martin Bota. Familia Rad a fost prima venită aici, de la Cerneşti, urmată de familiile Bărbos, Botiş, Vasiac, Filip, Sabău şi Mureşan”.
După toate aparenţele, denumirea satului provine dintr-un microtoponim local preexistent, de forma *(La) Fâneţe, derivat din apelativul fânaţă “teren pe care creşte iarba pentru fân”, la rândul său provenit din s. fânaţ, la pl. fânaţe. Referitor la acest aspect, în Istoria districtului Chioar (1725), se precizează: “Fânațe, în românește înseamnă teren pentru fân. Este o așezare frumoasă între munți. Este spălată de râul Copalnic”. N. Drăganu (1933) identifică derivarea: “Fânațe este identic cu rom. fânaț(e), derivatul lui fân”. După V. Frățilă (2016), forma locală cu –a după –n exclude explicaţia prin fâneaţă : “Fânaţă se explică prin trecerea lui –e final la –ă după –ţ dur”. De menționat că, în țară, există și alte localități cu nume identic, având, probabil, aceiași etimologie (în jud. Bihor, Bistriţa, Cluj și Mureş).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”, RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).








