LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Larga
Sat aparţinător de comuna Suciul de Sus, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la poalele Munţilor Ţibleş, pe malul pârâului Larga, la nord-est de Suciul de Sus; zonă de deal.
Prima atestare documentară: 1610 (Larga). Populaţie: 345 locuitori. Dialect: subdialect crişean (de tranziţie). Numele comun al locuitorilor: lărgan, -ă, lărgheni, -e / lărgancă, lărghence. Porecla locuitorilor: huhurezi. Nume de familie frecvent în localitate: Bozga. Instituții: școală primară, biserică ortodoxă (de zid, “Sfântul Mucenic Dimitrie”, 1950); biserica monument istoric (“Sfântul Mucenic Dimitrie”, 1606) se află în custodia parohiei ortodoxe. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Larga), teren arabil, livezi. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Dumitru” (1771). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor căzuți în cele două războaie mondiale (1998), realizat de meșterul Gavril Bota.
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1610) Larga, Szeocz Larga valachalis, (1733) Longaszada, (1760) Tágfalva, (1830) Lárzseny, (1854) Lárga, Larga, (1909-1919) Larga, Tágfalva, (1968) Larga. Evoluția numelui localității: Lărgheni, Larga.
Soluții etimologice. De remarcat faptul că, în cinci judeţe din România (Alba, Buzău, Dâmboviţa, Mureş și Prahova) există localităţi cu numele Valea Largă, iar în județele Bacău, Gorj şi Mureş sunt aşezări cu numele Larga. Putem aprecia faptul că, iniţial, acestea din urmă aveau la bază un microtoponim asemănător sau chiar identic cu Valea Largă. Nu e neobişnuit lucru ca, la modificarea unui oiconim, să se renunţe la apelativ şi să se păstreze determinantul în forma articulată (vezi Aspra, Bistra, Repedea, Săbișa etc., toate oiconime în județul Maramureș). În anul 1610, aşezarea se numea deja Larga. În mod surprinzător, autorităţile maghiare i-au păstrat denumirea românească; cu o singură excepţie: într-un document din 1760 e notată Tágfalva (< magh. tág “larg” + falva “sat”). Într-un alt document (din anul 1830) denumirea pare a fi Lărgeni (Lárzseny), după numirea comună a locuitorilor. Însă de la jumătatea secolului al XIX-lea, se revine la denumirea de Larga. În mod cert, la bază se află un hidronim.