LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Lăschia

Sat aparţinător de comuna Copalnic-Mănăştur, zona Chioar, sub­­zona Fisculaş, Zona Metro­po­litană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Loca­litate situată pe râul Cavnic, între Vad și Făurești, la 31 kilometri sud-est de Baia Mare, 20 de  kilometri sud-vest de Cavnic; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1543 (Lachkonia). Populaţie: 490 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: lăs­chian, -ă, lăschieni, -e / lăschiancă, lăschience. Porecla locuitorilor: şă­latre. Nume de familie derivate din numele localităţii: Lăs­căian, Lăscăianu, Lăschian (40 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Filip, Paşca. Perso­na­lităţi: Ioan Filip (1940-1992), profesor, inspector, poet. Vol. Starea de miracol (1993). In­stituții: școală primară, agenție poș­tală, cămin cultural; baze sportive: teren de fotbal (iarbă); biserică ortodoxă (de lemn, “Nașterea Maicii Domnului”); biserică penticostală (2007). Resurse naturale: curs de apă, teren arabil, culturi pomicole. Monument istoric: Biserica de lemn „Naşterea Maicii Dom­nului” (1868). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor (1933).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1543) Lachkonia, (1566) Laczkonya, (1567) Laczkoniak, (1613) Latzkina, (1650) Laczkina, (1733) Lezkény, (1750) Leczkie, (cca. 1800) Latzko­nya, (1850) Leszkia, (1854) Lacz­konya, Leschia, (1913) Lacháza, (1909-1919) Leschia, Lacz­ház, (1968) Lăschia. Evoluția numelui localității: Lasconia, Leschia, Lăs­chia.

Soluții etimologice. Referitor la întemeierea satului, “învățătorul Alexandru Bălănescu relatează că în prima jumătate a secolului al XIV-lea, o parte a populației din Maramureșul istoric și-a părăsit satele din cauza deselor năvăliri ale tătarilor și s-a refugiat la sud de Munții Gutâi și Cavnic”. Mai precis, mai multe familii ar fi venit, din așezarea maramureșeană Petrova, pe moșia Lachkonia, aflată în posesia contelui Drágffy Gáspár, eveniment mijlocit de un anume nemeș al locului, Vasile. Într-adevăr, în primele atestări documentare, din sec. al XVI-lea, dar și mai târziu, numele localității este Lach­konia, Lacz­ko­nya, Laczkoniak (=Lasconia), ceea ce ne în­dreptățește să presupunem că așezarea a avut la un moment dat un stăpân cu numele Lascu, de la care s-a dat şi numele moşiei. În opinia lui V. Frăţilă (2016), variantele ma­ghiare ar putea să transcrie un rom. Lăscoana (< Lascu + suf. -oane = soţia lui Lascu sau posesia / moşia lui Lascu). Numele de familie Lasc(u) este acelaşi cu Laţcu, Latzko şi derivă din magh. Latskó “Ladislau”. Aşa se ex­plică de ce în secolele XVII şi XVIII, numele satului se notează Latzkina, Lacz­kina, Lezkény şi care evoluează, din 1750, în Leczkie, adică Leschie, iar mai târziu Leschia, devenit, prin pronunţie dialectală, Lăschia. În jud. Mureş există un sat cu un nume asemănător, Lăscud, format tot din n.fam. Lascu, dar cu suf. magh. –d, care indică posesia, adică Satul lui Lascu. Puțin probabilă derivarea din “sl. lěska = alun + suf. –ia”, propusă de P. Bilțiu.