LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Leordina

Comună, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Petrova, Vișeul de Jos și Ruscova, pe valea Vişeului, la 20 kilometri de Vişeul de Sus; zonă de deal.

Lo­calităţi componente ale comunei: Leordina (nu are localități aparțină­toare). Prima atestare documentară: 1411 (Lewrgyna, Le­orgina, Leurgyna, Le­or­gyna). Po­pulaţie: 22.547 locuitori. Gospodării: 1.014. Etnii: 2.423 români, 5 ucraineni. Culte: 2.063 ortodocși, 291 adventiști, 58 penticostali, 7 greco-catolici, 4 romano-catolici. Cătune: După Râu și Valea Spinului, cătune contopit cu satul Leordina, atestate documentar în 1956. Dialect: subdialect maramu­reşean. Numele comun al locui­to­rilor: leordean, -ă, leordeni, -e / leor­deancă, leor­dence. Nume de familie derivate din numele localităţii: Le­or­dean, Leor­deanu, Leordian (664 de per­soane). Nume de familie frecvente în localitate: Urda, Leordean, Pe­tro­vai, Nistor, Vancea, Tăut, Şo­fronici, Ţiplea, Paşcu.

Perso­na­lităţi: Vasile Leordean (1937-2015), economist, președinte al Camerei de Comerț și Industrie Cluj. ♦ Alexandru Leordean (n. 1950), general maior (r), cadru universitar. ♦ Vasile Bercheșan (1951-2009), criminalist, profesor universitar. Instituții: primărie, secție de poliție rurală (comune arondate: Leordina, Bistra, Petrova, Ruscova, Repedea, Vişeul de Jos, Poienile de sub Munte), școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1958), ghișeu poștal, cabinet medical, cabinet stomatologic, farmacie, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, cămin cultural, haltă CF; Centru Local de Informare și Promovare Turis­tică; pensiuni turistice; biserici ortodoxe (de zid, “Sfântul Ilie”, 1892; “Sfântul Ilie”, 2002), biserică adventistă de ziua a șaptea, biserică penticostală (1997). Resurse naturale: curs de apă (râul Vișeu), teren arabil (500 ha), pășuni și fânațe (900 ha), fond forestier (900 ha), livezi (100 ha), fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (1980).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1411) Lewrgyna, Le­orgina, Leurgyna, Le­orgyna, (1450) Ordo­nafalva, (1451) Le­ordina, (1473) Lywr­dyna, (1489) Le­or­dena, (1828, 1851) Le­ordina, (1909-1919) Leordina, (1968) Leordina.

Soluții etimologice. Prima ipoteză re­feritoare la etimologia numelui satului Leor­dina a fost formulată de I. Mihalyi de Apşa (1900), în ce­lebra lucrare Diplomele mara­mu­re­şene: “Leordina din leurda, aiu săl­batic, cuvânt probabil dacic”. N. Drăganu (1933) se alătură: “din rom. leurdă, leordă, leoardă”. Al. Filipașcu (1940) îl citează pe I. Mihalyi: din cuvântul dac leorda “aiu sălbatic”. Iar Marian Ni­colae Tomi (2005) conchide: Le­or­dina este un “nume care ar putea deriva de la leurdă / leordă, o plantă erbacee comestibilă, având flori albe şi cu gust de usturoi care creşte şi pe aici şi (pe) care au fo­losit-o oamenii în alimentaţie”.

Apreciem că derivarea de la apelativ la oiconim s-a făcut prin intermediul unui microtoponim local preexistent, care a conţinut termenul leordă sau leordină, acesta din urmă cu sensul de leurdar sau leordiş, adică “loc unde creşte leurda”. Cu atât mai mult cu cât, în Maramureş, în afară de leurdă / leordă “plantă cu miros de usturoi” (Allium ursinum), cuvânt autohton (cf. alb. hudhër, hudër “usturoi”), mai sunt consemnate for­mele leordacă “bujor alb” (Pla­tan­thera bifolia), respectiv leurdină “gherghină, gheor­ghină” (Dahlia va­riabilis). În plus, un afluent al pârâului Băiuţ, care se varsă în râul Lăpuş, poartă numele de Leorda. Sunt, deci, suficiente motive ca un microtoponim local de genul *Leordina să fi dat numele satului amplasat la confluenţa văii Ruscovei cu valea Vişeului. Cu atât mai mult cu cât sufixul –a e dat, în general, oiconimelor care provin din microtoponime.

A doua ipoteză porneşte de la atestarea din 1450, unde e consemnată (pentru prima şi ultima dată) forma Ordo­nafalva, care, la prima vedere, pare a conţine o afereză de la Leordena + magh. falva (“sat, localitate”). Cu toate acestea, Radu Popa (1970) crede că este vorba despre un antroponim: “Pentru ori­ginea numelui de Leor­dina, men­ţio­năm forma Ordonafalva, sub care apare satul în 1450, când este po­menit şi un Mihai Orda”. Istoricul reia ideea într-un studiu ulterior: “Derivarea cea mai firească a toponimului este leurdă-leordă = allium ursinum (N. Drăganu). Dar atestarea documentară – deși târzie, la 1450 – a lui Mihail Orda de Ordonafalva pledează pentru derivarea toponimului dintr-un antroponim. Acest Mihail Orda face parte dealtfel din familia dolhenilor, familie care este înrudită cu cea a voievodului Ioan, fiul lui Iuga, a ajuns în primii ani ai secolului al XV-lea la stăpânirea Leordinei, deci tocmai în momen­tul în care apare documentar și noul nume al satului”. Ideea este împă­rtăşită şi de au­torul unei lucrări mo­nografic despre Leordina (2006): “Acest nu­me de sat are în structura sa rădă­cina (radicalul) urdă / ordă, cuvânt dacic (cf. I.I. Russu) şi astfel are semnificaţia de Satul lui Urda: Ordonafalva”.

De aici şi până la ela­borarea unei etimologii populare nu a fost decât un pas: “Cei de la Cuhea, atunci când veneau după cinci­zecime, de-a lungul Văii Spinului, în zona Leordina – Ruscova – Petrova, spuneau că merg în «satul lui Urda», «la Urdină» (adică locul unde se face urda), statornicindu-se cu timpul această denumire, Laurdină, Leor­dina, pentru satul de pe cursul in­ferior al râului Vişeu, denumire legată de îndelet­nicirea localnicilor de a face urdă şi brânză, cam pe la 1320-1370”. Însă în opinia prof. Ștefan Vişovan, forma Or­donfalva este mai degrabă una coruptă, rezultat al unei trans­crieri greşite în documente; iar cei care “văd” aici n.fam. Urda trebuie să motiveze şi prezenţa particulei –on.

Referitor la faptul că oiconimul ar putea deriva dintr-un antroponim, ar trebui să precizăm că există n.fam. Leorda (derivat din apelativul leordă, var. a lui leurdă “plantă”), de unde şi satele Leorda (în Bacău şi Bo­toşani), respectiv Leordeni (în jud. Argeş şi Mureş).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene).