LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Libotin

Sat aparţinător de comuna Cupşeni, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­calitate situată în depresiunea Lă­pu­şului, între Rogoz și Costeni, Cupșeni, Ungureni, la 58 de kilometri de Baia Mare, pe valea Rotunda, sub Ţibleş; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1488 (Lybathon). Po­pulaţie: 1.097 locuitori. Dia­lect: subdialect crişean (de tran­ziţie). Numele comun al locuitorilor: libotean, -ă, liboteni, -e / liboteancă, libotence. Porecla locuitorilor: căpăi. Nume de familie de­rivate din numele loca­li­tăţii: Libotean, Liboteanu (364 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Boga, Bota, Filip, Perţa. Instituții: școală primară, agenție poștală, biserică ortodoxă (de zid, “Cuvioasa Paraschiva”, 1980); biserica monument istoric („Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”) se află în custodia parohiei ortodoxe. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Rotunda), livezi, fond forestier. Monumente de ar­he­o­logie: așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus și grupul Lăpuș (punct Dâmbul Crucii); așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct Podoroiul Mare). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1671). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor (1934), obelisc amplasat peste drum de școală.

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1488) Lybathon, (1584) Libotin, (1594) Lybotyon, (1598) Libathon, (1630) Laj­baton, (1637) Libaton, (1650) Libatin, (1733) Libotyan, (1805) Libáton, (1830) Libányész, Libotyn, (1854) Libáton, Libatin, (1909-1919) Li­botin, Libaton, (1968) Libotin. Evoluția numelui localității: Libaton, Libotean, Libatin, Libotin.

Soluții eti­mologice. Etimologie incertă. Numele localității, notat pe toată perioada atestărilor documentare în forma Libotin, provine, probabil, dintr-un antro­ponim *Libot, având la bază un antroponim de origine slavă, de­rivat cu suf. posesiv –in, cu sensul de “Satul lui Libot”. Un antroponim Ljubota (format din rad. ljub + suf. –ota) este înregistrat de Milica Grkovič (1977). Forma Libaton, Lybathon (< Libotin) se datorează fenomenului de armonie vocalică specific limbii ma­ghiare, care redă suf. –in prin –on, cf. Martin > Marton. În schimb, P. Bilțiu (2013) este de părere că toponimul “are în compunere termenii maghiari libá = gâscă, plus substantivul tó = lac, însemnând lacul gâștelor. Tradiția orală păstrează amintirea existenței unui lac la marginea satului, în care se scăldau gâște”. Numele actual al localității (Libotin) este rezultatul unei adaptări fonetice din magh. (Libáton), situație întâlnită și în cazul altor oiconime din județul Maramureș.