LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Măgureni

Sat aparţinător de comuna Cerneşti, zona Chioar, subzona Fis­culaş, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în de­presiunea Copalnic, la poalele Mă­gurii Preluca, între Rușor și Preluca Veche, la sud de Cernești, la 4 kilometri de centrul comunei, la 32 de kilometri de Baia Mare, 20 de kilometri de Tg. Lăpuş.

Prima atestare documentară: 158­3 (Magura). Po­pulaţie: 244 locuitori. Dialect: sub­dialect crişean. Numele comun al lo­cuitorilor: măgurean, -ă, mă­gu­reni, -e, (măguran) / măgureancă, mă­gu­ren­ce. Nume de familie derivate din numele localităţii: Mă­gu­ran, Măgurean, Măgu­reanu (400 de per­soane). Nume de familie frecvente în localitate: Florian, Giur­giu, Man­ciu, Medan, Roman. Biserici: biserici ortodoxe (de zid, ambele cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1896, respectiv 1937). Resurse naturale: carieră de piatră, livezi de nuci; izvoare de apă minerală (în partea de nord a masivului Preluca, în Gura Izvorului şi în Valea Babii); depozit de dolomită. Micro­staţiune balneară sezonieră, de interes local: Băile din Valea Babii (Măgureni).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1583) Magura, (1609) Kapolnak-Magura, (1733) Magureny, (1750) Magureny, (cca. 1800) Măgureni, (1850) Magurény, (1854) Magura, Mă­gureni, (1909-1919) Măgureni, Nagy­hegy, (1968) Măgureni. Evoluția numelui localității: Măgura, Co­palnic­-Mă­gu­ra, Măgureni.

Soluții etimologice. După tradiţie, “satul a fost întemeiat de familia Medan”, probabil înainte de secolul al XV-lea. Ținând cont de faptul că localitatea este situată la poalele Măgurii Preluca, numele vechi al satului se pare că a fost Măgura, derivat din apelativul măgură, cu sensul de “deal înalt şi lin, rotund, izolat, de regulă, acoperit cu păduri; movilă, colină”, cuvânt au­tohton, cf. alb. magullë “movilă”. Potrivit lui N. Drăganu (1928), “din punct de vedere eti­mologic, numele acestui sat este născut din vechiul nostru apelativ măgură «deal înalt», «mun­te», pe care-l găsim destul de des în textele vechi şi tot mai rar în cele mai noi”. Toponimul este frecvent, atât pe teritoriul ţării noastre (Măgureni, sat în jud. Bră­ila, Hune­doara, Ilfov, Prahova, Vâl­cea; Mă­guri, sat în jud. Cluj și Timiş), cât şi în ţările limitrofe (Magurka, în Valahia mo­ravă; Magura în Slovacia; Megura, în Basarabia etc.). Începând din anul 1733, denumirea localității se schimbă din Măgura în Măgureni, după numirea comună a locuitorilor (măgurean, măgureni, adică “locuitor din satul Măgura”).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023 – premiată la Cărțile Anului, ediția 2023, secțiunea Carte de știință. Lucrarea poate fi procurată din Librăria Cărturești – Complex Vivo Baia Mare).