LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Mânău

Sat aparţinător de oraşul Ulmeni, zona Codru, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­calitate situată între Ulmeni și Ariniș, în lunca Someşului; zonă de câmpie.

Prima atestare documentară: 1423 (Mono). Populaţie: 1.100 locuitori. Dia­lect: subdialect cri­şean, grai someşean. Numele co­mun al locuitorilor: mânăuan, -ă, mânăuani, -e / mâ­năuancă, mânăuance. Nume de familie frecvente în localitate: Gyorgy, Mu­reşan, Oros, Stan, Topan, Vicsai. Instituții: școală primară, cămin cultural; baze sportive: teren de fotbal (iarbă); biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1969); biserică penticostală (“Sion”, 2003); Sală a Regatului a organi­zației religioase Martorii lui Iehova. Resurse naturale: teren arabil, izvor de apă mi­nerală (la hotarul dintre Mânău, Ariniş şi Someş-Uileac, în apropiere de amenajarea piscicolă de la Ariniş: La Feredeu). Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Descoperire arheologică: tezaur monetar din sec. XV, XVI, XVII (peste 23.000 de piese, descoperite înainte de 1875); tezaur monetar din sec. XVI (92 de piese, descoperite înainte de 1882).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1423) Mono, (1545) Mano, (1549) Monoo, (1564) Monno, (1733) Mano, (1850) Münö, (1854) Mono, Minou, (1909-1919) Mânău, Monó, (1968) Mânău. Evoluția numelui localității: Mano, Mânău.

Soluții etimologice. Denumirea satului, notată în actele oficiale de către administrația maghiară, a fost Mano sau Mono, unde Man pare a fi un nume de persoană, iar –o este un sufix maghiar care a dat în rom. –ău, la fel ca şi la Bârgău, Coltău, Inău, Sarasău etc. În jud. Maramureş sunt 1.271 de persoane cu numele de familie Man. După Iorgu Iordan (1983), n.fam. Man provine din scr. Man, cf. gr. Manos, bg. Mano. For­mele Mânău, Mănău sunt rezultat al pronunţiei dia­lectale, situație întâlnită și în cazul altor oiconime din județul Maramureș. O soluție mai puțin probabilă: din antroponimul slav Manov, devenit (sub influenţa ucraineană) Manou, apoi în rom. Mânău.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023 – premiată la Cărțile Anului, ediția 2023, secțiunea Carte de știință. Lucrarea poate fi procurată din Librăria Cărturești – Complex Vivo Baia Mare).