LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Răzoare

Sat aparţinător de oraşul Târgu-Lăpuş, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe malul râului Lăpuş, între Târgu-Lăpuș și Vălenii Lăpulului; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1500 (Machkamezew). Po­pulaţie: 1.036 lo­cuitori. Gospodării: 293 case (în 1977). Etnii: 1.254 români, 39 romi, 5 maghiari, 1 german. Dialect: sub­dia­lect crişean (de tranziţie). Numele comun al locuitorilor: ră­zorean, -ă, răzoreni, -e / răzoreancă, ră­zo­ren­ce. Porecla locuitorilor: măşcani. Nu­me de familie frecvente în localitate: Nechi­ta, Ungur, Vele, Vlaşin.

Instituții: școală gimnazială, agenție poștală, cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Schimbarea la față”, 1937); bisericile monument istoric se află în custodia parohiei ortodoxe; biserică penticostală (“Maranata”, 2007). Resurse naturale: curs de apă (râul Lăpuș), teren arabil, livezi, fânațe, zăcă­min­te de minereu de fier şi mangan; depozit de bentonită. Monumente istorice: Biserica de lemn „Sf. Dumitru” (sec. XVIII); Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1731).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1500) Machkamezew, (1553) Macs­kamezew, (1637) Machyka Mezeö, (1733) Maska, (1750) Macskamezö, (1830) Más­ká, (1850) Matska Mezö, Maszka, (1854) Maxskamezö, Macicu, (1909-1919) Maşca, Macska­mezö, (1968) Răzoare. Evoluția numelui localității: Mașca, Răzoare. Numele vechi utilizat de localnici: Maşca.

Soluții etimologice. Autorităţile maghiare au notat numele satului în forma Macska­mezew sau Maska (< apelativul magh. macska “pisică”), pe care lo­calnicii (majoritatea de etnie română) l-au pronunţat Maşca. După istoricul Iosif Kadar, numele așezării derivă de la magh. vada macska, cu sensul de “pisică săl­ba­tică”, deoarece nobilul Vele, înteme­ietorul satului, ar fi găsit aici multe pisici sălbatice. Mircea Homorodean (1980) crede că la baza acestui oiconim stă un hidronim (Pârâul Mâțului), iar acesta provine dintr-un antroponim: “Câmpul (sau Lunca) Mâțului, azi Răzoare, pop. Mașca (sat, jud. Maramureș); magh. Macskamezö = câmpul mâțului; cf., tot acolo, Pârâul Mâțului, afluent al râului Lăpuș (…). Este posibil ca determinantul să fie la origine un nume de persoană (cf. n.p. Mâțu, frecvent și azi în partea locului)”. P. Bilțiu (2013) se raliază acestei opinii: “Considerăm corectă etimologia stabilită de Mircea Homorodean, de la numele propriu Mâțu, întâlnit prin părțile Lăpușului, în sate precum Suciu de Sus, Lăpuș. În localitate se află și Pârâul Mâțului, de la același nume”.

După Unirea din 1918, administrația românească a re­nunţat la denumirea de Mașca (pe considerentul că provine din limba maghiară) şi a numit localitatea, în mod arbitrar, Ră­zoare, oiconim derivat din apelativul răzor “că­rare, potecă servind drept hotar, între două ogoare”. În țară există și alte localități cu nume identic sau asemă­nător, având, probabil, aceiași etimologie: Răzoa­re (jud. Cluj și Mureş), Răzoarele (jud. Constan­ţa și Ilfov).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).