
LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Săcălășeni
Comună, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Baia Mare, la confluenţa pârâului Chechiş cu râul Lăpuş, între Cătălina și Culcea, la 11 kilometri sud de Baia Mare; zonă de câmpie.
Localităţi componente ale comunei: Coruia, Culcea, Săcălăşeni (reşedinţă). Prima atestare documentară: 1405 (Zakalosfalwa). . Populaţie: 2.299 locuitori (în comună), 840 locuitori (în satul Săcălăşeni). Gospodării: 1.208 (în comună). Etnii: 2.161 români, 77 romi, 8 maghiari (în comună). Culte: 1910 ortodocși, 199 martori ai lui Iehova, 49 penticostali, 26 greco-catolici, 23 baptiști, 16 romano-catolici, 6 reformați (în comună). Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: săcălăşean, –ă, săcălăşeni, -e / săcălăşeancă, săcălăşence. Nume de familie frecvente în localitate: Berciu, Conţiu, Rad, Tarţa, Trif.
Instituții: școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1956), ghișeu poștal, cabinet medical, cabinet stomatologic, farmacie, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, centru de îngrijire bătrâni; baze sportive: terenuri de fotbal (iarbă); aerodrom pentru avioane ușoare și ultraușoare (amenajat provizoriu); Centru Local de Informare și Promovare Turistică; motel, pensiuni turistice; biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 1930). Resurse naturale: curs de apă (râul Lăpuș), teren arabil, livezi, fânațe, amenajare piscicolă (Balta Săcălășeni). Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică). Monument istoric: Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (sec. XVII). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor (2002).
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1405) Zakalosfalwa, (1475) Zakalusfalva, (1566) poss. Zakalosfalw, (1603) pagus Szakalosfalva, (1639) Szakallosffalva, (1647) Szakalosfalua, (1733) Szakállosfalu, (1750) Szekelesén, (1760) Szakélasfalva, (1850) Szekeleseny, (1854) Szakállosfalva, Săcălăşeni, (1909-1919) Săcălăşeni, Szakállosfalu, (1968) Săcălășeni. Evoluția numelui localității: Satul lui Sacaloş, Săcălășeni.
Soluții etimologice. Până în anul 1750, localitatea se numea Szakalosfalva (= Satul lui Sacaloş), după care, în documente s-a notat denumirea de Săcălăşeni (Szekeleseny, în grafia maghiară), adică “oamenii din satul lui Sacaloş” sau “urmaşii lui Sacaloş”. Radu Vasile (2005) precizează: “Privitor la etimologia oiconimului Săcălăşeni, acesta a fost explicat de către Gustav Kiss ca provenind din magh. sakálos «bărbos». Această explicaţie a fost reluată de către Iorgu Iordan (1963), care menţionează numele satului ca sinonim, de origine maghiară, pentru «bărboşi»“; apelativ care a dat antroponimul Sacaloş, la început poreclă sau supranume (“Bărbosul”). Considerăm corectă această soluție.
O altă ipoteză aparține istoricului Nicolae Iorga (1906), care apreciază că numele așezării derivă din porecla întemeietorului (pe nume Săcăluș), care are la bază substantivul arhaic săcăluş “tun mic, primitiv” (< magh. szakallás < vsl. sokolǔ “tun”): “Încolo, celelalte sate din drum, ca Săcălășenii, numit după săcălușele sau tunurile cele mici de demult (Săcăluș fiind porecla întemeietorului), risipite între pădurile încă întregi, au aceiași înfățișare românească, smerită și bătrână, ca lumea”. Radu Vasile (2005) preia această idee: “Prima parte a oiconimului are la bază apelativul săcăluş «tun», deci sensul general, având în vedere şi sufixul –eni, «tunari», cei care fac tunuri pentru Cetatea Chioarului. (…) Având în vedere structura oiconimului Săcălăşeni, constat că este un derivat din numele de persoană Săcăluş (devenit ulterior nume de familie) cu sufixul –eni”. De aceiași părere este și P. Bilțiu.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).