LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Sălnița
Sat aparţinător de comuna Vima Mică, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe valea Lăpuşului, în sudul judeţului, între Vima Mică și Jugăstreni; zonă de deal.
Prima atestare documentară: 1566 (poss. Szalnapataka, poss. nova Szalna, Szelnapathak). Populaţie: 259 locuitori. Dialect: subdialect crişean (de tranziţie). Numele comun al locuitorilor: sălniţean, -ă, sălniţeni, -e, (sălnicean) / sălniţeancă, sălniţence, (sălniceancă). Nume de familie derivate din numele localităţii: Sălnicean, Sălnician. Instituții: grădiniță, agenție poștală, cămin cultural, biserici ortodoxe (“Sfânta Treime”, 1974; “Sfinții Arhangheli”, 1905). Resurse naturale: curs de apă (râul Lăpuș), teren arabil, fânațe. Peșteri: Peştera din Cetăţea, de la Sălniţa. Monument istoric: Cruce în memoria Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial (1930). Monumente comemorative: Crucea în memoria Eroilor căzuți în Primul Război Mondial (1930); Monument închinat Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (1988).
Denumiri atestate: (1566) poss. Szalnapataka, poss. nova Szalna, Szelnapathak, (1567) Zanicza, Zalniczapataka, Uj Szalna, (1583) Zelnicze, (1603) pagus Szelniczye, (1733) Szelnicsa, (1750) Szelnicza, (cca. 1800) Szelnytze, Sălniţa, (1805) Szelnitze, (1850) Szelnyicza, (1854) Szelnyitza, Selniţa, (1909-1919) Selniţa, Szelnicze, (1968) Sălnița. Evoluția numelui localității: Valea Salnei, Valea Sălniței, Sălnița.
Soluții etimologice. În anul 1566 existau trei localităţi vecine, situate la sud de râul Lăpuş, care, oficial, se numeau Zalnapatak (=Valea Salnei). Spre a le diferenţia, autorităţile vremii le-au numit Nagy Szalnapathak (=Salna Mare; ulterior Românești), Kis Zalnapatak (=Salna Mică; ulterior Frâncenii Boiului) şi Uj Szalna (=Salna Nouă; ulterior Sălniţa). Pornind de la acest aspect, am putea concluziona că satul Sălniţa s-a întemeiat prin colonizarea unor familii provenite fie din Româneşti, fie din Frâncenii Boiului. În privinţa denumirii, aceasta derivă din hidronimul Valea Sălniţei (din Salna < sl. solǐna “sărată”) care ar putea indica prezenţa izvoarelor de apă minerală. O altă ipoteză de lucru este propusă de V. Gabor (2003), care se referă la sl. sala, cu sensul de «cătun, așezare, stabilire într-un loc». Argumentul invocat: “La început, satul a avut două vetre, una pe malul drept al râului Lăpuș, numită Sălnița de Jos sau Sălnița Mică și alta pe malul stâng, în locul numit În Știubei, care forma Sălnița de Sus (Nouă). Cu timpul, numărul locuitorilor a crescut, iar casele s-au răspândit pe Valea Satului și pe dealurile din partea de est, până s-au unit”.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).
