
LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Sălsig
Comună, zona Codru, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe malul râului Someş, la poalele Dealurilor Asuajului, între Gârdani și Tohat, la 38 kilometri de Baia Mare; zonă de câmpie.
Localităţi componente ale comunei: Sălsig (nu are localități aparținătoare). Prima atestare documentară: 1387 (Zelzegh). Populaţie: 1.641 locuitori. Gospodării: 543. Etnii: 1.407 români, 168 romi, 6 maghiari. Culte: 1.018 ortodocși, 433 penticostali, 56 greco-catolici, 44 martori ai lui Iehova, 8 baptiști, 5 adventiști. Dialect: subdialect crişean, grai someşean. Numele comun al locuitorilor: sălsigan, -ă, sălsigani, -e / sălsigancă, sălsigance. Nume de familie derivate din numele localităţii: Sălsigan. Nume de familie frecvente în localitate: Bancoş, Chirilă, Chiş, Dulf, Luca, Pop, Taloş, Zah.
Personalităţi: Ştefan Bitan (n. 1929), eseist, traducător, cadru universitar. Vol. Serghei Esenin (1969), Labiş – Albatrosul ucis (1970), Istoria literaturii universale. Secolul XX (1971). ♦ Dorel Topan (n. 1963), pictor, scenograf; 15 expoziţii personale în perioada 2006-2020. Membru UAP. Instituții: primărie, grădiniță, 2 școli primare, școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1954), agenție poștală, cabinet medical, farmacie, casă de tip familial (pentru copii orfani sau abuzați) (în subordinea DGASPC Maramureș), cămin cultural; baze sportive: terenuri de fotbal (iarbă). Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1910); parohie greco-catolică (reînființată în anul 2000; slujbele se țin în biserica romano-catolică din localitate); biserică penticostală (“Betel”, 1980); biserică adventistă de ziua a șaptea; Sală a Regatului a organizației religioase Martorii lui Iehova. Așezământ monahal: Mănăstirea Făget, rit ortodox, hramul “Înălțarea Domnului”, obște de maici (după 1990). Resurse naturale: curs de apă (râul Someș și pârâul Sălaj / Sălăjel), teren arabil (1.500 ha), pășuni și fânațe (800 ha), fond forestier (800 ha), culturi pomicole.
Denumiri atestate: (1387, 1451) Zelzegh, (1464) Zelteg, (1594) Zelek, (1555) Szélszeg, (1564) Zeliek, (1604) Zeelzegh, (1640) Zelszegh, (1715) Szelszgh, (1733) Szelszog, (1850) Szélszigu, (1854) Szélszeg, Selsig, (1909-1919) Sălsâg, Szélszeg, (1968) Sălsig. Evoluția numelui localității: Selseg, Selsig, Sălsâg, Sălsig.
Soluții etimologice. Potrivit tradiţiei locale, vatra iniţială a satului s-a aflat în dreapta Someşului, în locul numit Arini. Strămutarea pe locul actual s-a datorat deselor inundaţii. Se pare că numele satului Sălsig are aceeaşi origine cu numele localităţii Ulmeni, având aceeaşi rădăcină Ulm-, din apelativul ulm “specie de arbori cu scoarţa netedă”. Autorii unui studiu monografic al localității Ulmeni susțin că, “în Solnocul de Mijloc, acolo unde identificăm şi Ulmeniul, până în 1461, a existat şi o localitate cu numele Ulmez, amintită şi sub formele Elemed sau Elmezd”. Numele celuilalt sat, “situat la marginea comitatului”, a fost tradus în maghiară, devenind, conform pronunţiei sălăjene, Szel (< magh. szil “ulm”) + szeg (< magh. szeg “colţ, unghi”), adică Selsig, pronunţat dialectal Selsig sau Sălsig (“Și mi-am scos drept de vânat pe întreg teritoriul satului Selsig, în vecinătatea căruia se afla proprietatea baronului”).
În opinia noastră, derivarea s-a făcut mai degrabă din szel (< magh. szil “ulm”) + szék (< magh. szék “reşedinţă, sediu”; la fel ca și în cazul oiconimului Fersig). De remarcat faptul că acelaşi apelativ magh. szil (“ulm”) îl regăsim şi în componenţa toponimicului Sălaj (< magh. szillágy “ulmet”, derivat din szil “ulm” + -ágy “albie [râu]”). Notarea din documente confirmă într-un fel ipoteza: Zelzegh, Szélszeg, Zeelzegh, Szélszigu. Probabil că numele așezării se referă un personaj (al cărui nume e derivat din apelativul ulm) și care își avea reședința în această locație. Numele actual al localității este rezultatul unei adaptări fonetice din magh. (Szélszeg), situație întâlnită și în cazul altor oiconime din județul Maramureș.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).