LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Săpânța

Comună, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la confluenţa râului Săpânţa cu Tisa, la graniţa cu Ucraina, între Câmpulung la Tisa și Remeți, la 18 kilometri vest de Sighet şi 82 kilometri de Baia Mare; zonă de deal (alt. 270 m).

Localităţi componente ale comunei: Săpânţa (nu are localități aparținătoare). Prima atestare documentară: 1373 (Zapancha). Populaţie: 2.903 locuitori. Gospodării: 1.205. Etnii: 2.791 români, 4 maghiari, 5 ucraineni. Culte: 2.538 ortodocși, 224 adventiști, 24 greco-catolici, 4 romano-catolici, 4 martori ai lui Iehova. Dialect: subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: săpânţean, -ă, săpânţeni, -e / săpânţeancă, săpânţence. Porecla locuitorilor: rotari. Nume de familie derivate din numele localităţii: Săpânţan, Săpănţan (70 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Holdiş, Pop, Şteţca, Stan, Turda.

Personalităţi: Ioan Stan Pătraș (1908-1977), meșter popular, pictor, poet, făuritor al crucilor de lemn pictate din Cimitirul Vesel din Săpânța. ♦ Gheorghe Turda (n. 1948), interpret de muzică populară, solist al Ansamblului Rapsodia Română, director al Ansamblului Ciocârlia. Instituții: primărie, grădiniță privată (“Ana”), școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1952), ghișeu poștal, cabinet medical, farmacie, agenție bancară, bancomat, cămin cultural, muzeu (Casa Memorială “Stan Ion Pătraș”). Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Nașterea Maicii Domnului”, 1886, în incinta “Cimitirului Vesel”); biserică greco-catolică (de lemn, “Sfânta Maria, Regina Păcii”, 2018); biserică adventistă de ziua a șaptea. Așezământ monahal: Mănăstirea Săpânța-Peri, rit ortodox, construcție de lemn pe fundație de piatră, în stil neomaramureșean (realizată, între anii 1995-2003, de un grup de meşteri din Bârsana), cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”; “Sfântul Iosif Mărturisitorul”, obște de călugări (după 1990, la inițiativa preotului paroh Grigore Luțai, ca replică la Mănăstirea Peri, din Maramureșul din dreapta Tisei; turla bisericii are o înălțime de 75 de m).

Resurse naturale: curs de apă (râul Tisa, pârâul Săpânța), teren arabil (600 ha), pășuni și fânațe (5.500 ha), fond forestier (7.500 ha), fond de vânătoare, livezi, fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană; culturi pomicole: meri, peri, pruni; amenajare piscicolă (păstrăvăria Săpânța); izvoare de apă minerală (Izvorul Coroana, Izvorul Elisabeta şi Izvorul Roşu). Alte resurse: microhidrocentrală (MCH Săpânța, construită în 2005, pe râul Săpânța; 9,188 MW); conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Descoperire arheologică: depozit de bronzuri într-un vas de lut (în 1961, în punctul La Prisacă). Monumente istorice: Cimitir evreiesc (sec. XVIII); Ansamblul de arhitectură tehnică populară, complex de vâltori (sec. XIX); „Cimitirul Vesel” (1935). Monumente comemorative: Obeliscul Monument al Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (1942); Troița Monument pentru Eroii căzuți în Primul și al Doilea Război Mondial (1974), realizată la inițiativa lui Stan Ion Pătraș, pictată în stilul Cimitirului Vesel (cuprinde scena “Răstignirii”, a “Judecății de Apoi”, respectiv “Adam și Eva”). Obiectiv turistic: Cimitirul Vesel; Mănăstirea Peri-Săpânța.

Originea numelui localității

 Denumiri atestate: (1373) Zapancha, (1389) Zaploncha, (1389) Zoponcha, (1390) Zaploncha, (1427) Chaponcha, (1450) Zoponcza, (1457) nobiles wolaky de Soponcza, (1461) Scoponcha, (1468) Zaploncza, (1482) Zplaponcza, (1492) Zaponcza, (1828, 1851) Szaploncza, (1909-1919) Săpânţa, Szaploncza, (1968) Săpânța. Evoluția numelui localității: Sapanța, Saplonța, Saponța, Săpânța.

Soluții etimologice. Etimologie incertă. Știm că numele satului provine de la hidronimul Săpânţa: “Când s-o făcut comuna, aici o fost pădure. Numele, după numele apei”. În ceea ce privește însă etimologia acestui hidronim, părerile sunt departe de a aduna sufragiile majorității, iar cele deja exprimate nu sunt convingătoare. Tache Papahagi (1925), autorul celebrei lucrări Graiul şi folklorul Maramureşului, a consemnat: “Pătura intelectuală maramureşeană se complace a deriva numirea Săpânţa din latinescul sapientia (=înţelepciune)”. Iar istoricul Radu Popa (1977) susţine că “s-a produs derivarea numelui din verbul slav szpati «a împrăştia, a risipi», sugerând o aşezare întemeiată pe prundişurile aduse de Tisa (J. Kniezsa, 1943), cf. şi E. Petrovici (1924) notând sensul de nisipos. N. Iorga (1927) îl alătură numelui Sepeniţ (o mărturie din 1404 a celor mai vechi «moldoveni»…)”. O ipoteză de altă factură aparţine lui Vasile Bologa (1998): “Localitatea îşi trage numele, după opinia noastră, de la un vechi radical celto-galic, de origine indo-europeană, sappus = brad, din care s-a format francezul sapin = brad sau italianul zapinus = ţapin (unealtă pentru manevrat buştenii); dovadă că, la obârşie, Valea Săpânţei se numeşte Valea Bradului”. De aceiași părere este și P. Bilțiu. Mai puțin probabilă derivarea din antroponimul magh. Szaploncza (=Săpânțan), propusă de A. Urda.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).