LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Săsar

Sat aparţinător de comuna Recea, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate suburbană, situată la 3 kilometri vest de Baia Mare; zonă de câmpie.

Prima atestare documentară: 1327 (Zazarbanya). Sigiliul localității: Inscripția frontală: SIGILLUM OPID ZAZAR. În câmpul sigiului oval, o viță de vie cu pari și cu patru ciorchini de struguri, iar deasupra parului o coroană deschisă. Populaţie: 2.016 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: săsăran, -ă, săsărani, -e / săsărancă, săsărence. Porecla locuitorilorţânţariNume de familie derivate din numele localităţii: Săsăran, Săsărean (817 persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Băban, Cioci, Dobra, Gherasim, Ghişa, Pop, Roman, Rus, Săsăran.

Personalităţi: Ion Săsăran (1933-2009), actor de teatru, angajat la Treatrul Dramatic din Baia Mare (1956-1988, 2002-2009). ♦ Vasile Dobra (1943-2007), poet. Vol. Femei care m-ar fi putut iubi (1998), Fluier de zăpadă (1999), Geografia tristeţii (2003). Instituții: grădiniță de strat, grădiniță privată (“Genesis”), școală primară, agenție poștală; baze sportive: terenuri de fotbal (iarbă); biserici ortodoxe (de zid, “Înălțarea Sfintei Cruci”, 1822; de zid, “Duminica Mironosițelor”, în construcție din 2011); biserică penticostală (“Betel”, 1998). Resurse naturale: curs de apă (râul Săsar), teren arabil, livezi, fânațe, fond de vânătoare. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică). Monumente de arheologie: așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct Dâmbul Morii). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor din cele două războaie mondiale (2007).

Originea numelui localității

 Denumiri atestate: (1327) Zazarbanya, (1347) Zazar Banya, Zazurbanya, (1376) Zazurbanya, (1410) poss. Zazar, (1475) Zazsar, (1733) Szaszar, (1750) Szeszár, (1850) Szászár, Szeszar, (1854) Szaszár, Săsar, (1909-1919) Săsari (Zăzari), Zazár, (1968) Săsar. Evoluția numelui localității: Baia Săsar, Săsar.

Soluții etimologice. Aşezarea, la început, probabil, o colonie de mineri, şi-a luat numele de la hidronimul Săsar. Menționăm, în acest sens, o mărturie de la începutul secolului al XVIII-lea: “Săsar și-a dobândit numele de la râul pe malul căruia este așezat. Are dealuri cu vie, dar terenul agricol este neproductiv. Locuitorii își completează veniturie din cărăușie”. Referitor la etimologia acestui hidronim, autorul unei lucrări monografice despre regiunea Maramureș, Gh. Latiș (1962), e de părere că “numele și-l ține, probabil, de pe vremea romanilor și se pare că el derivă de la latina veche vulgară, când s-a numit Valea Saxarum, de la cuvântul sasulis, adică «bolovani rotunzi de râu» și este foarte probabil că numele i-a venit din mulțimea bolovanilor mari pe care îi avea în albia sa (după părerea arheologului Gavrilă Bălan)”. Deși sursele acestei atestări sunt incerte, ideea o regăsim într-o altă lucrare: “Este o străveche așezare pe râul numit Rivulus Saxarum (Râul Pietrelor), de la care își trage numirea de Săsar”.

Nu de aceiași părere este latinistul N. Felecan (2011), care propune o derivare savantă: “Putea avea la bază rădăcina i.-e. *sar-, *ser- “apă; curgere” (cf. sanscr. sisarti “curgere”, lat. serum “lichid, zer”), repetat (sar sar), întocmai ca şi Arar, fluviu galic menţionat de Caesar. Şi din punct de vedere fonetic forma Săsar poate fi explicată. Grupul consonantic –rs– s-a transformat, prin asimilarea lui –r-, în –ss-, scris, în epoca romană, şi cu un singur –s-: –rs– > –ss-: lat. clas. deorsum > lat. pop. deossu(m) > rom. jos; sursum > sussu(m) > sus. (…) Sarsar a putut deveni cu timpul Sassar şi apoi Sasar, formă din care a rezultat, în mod normal, Săsar, cu trecerea lui a aton la ă”.

În opinia noastră, numele localității (Săsar) e o adaptare românească după o expresie maghiară (szász-zár). Într-o legendă etimologică a cetății Baia Mare (numită, în Evul Mediu, Cetatea Râul Doamnelor), se menționează că Aghata, zâna protectoare a orașului, venind să salveze urbea de asaltul tătarilor, “după o scurtă cuvântare de îmbărbătare, a pornit, cu toată ceata, spre SzaszZárhoz (=Săsar)”. În varianta originală: “Megnyitották a Szász-zár fazsilipjeit s a lezúduló víz eltemette a tatár-sereget. E hősi tett emlékére Asszonypatakának nevezték el akkor Nagybányát”. Adică: „Au deschis porțile din lemn a ecluzei săsești și apa dezlănțuită a înnecat oastea tătarilor. În urma acestei isprăvi au numit orașul Pârâul Doamnei”. Expresia Szász-zár (din magh. szasz “sas, saxon; membru a unui grup etnic de origine germană” + magh. zár “lacăt, încuietoare”) are, în context, sensul de “ecluză” sau “stăvilar”, construcție hidrotehnică realizată (probabil de către meșterii sași) pe cursul râului din apropierea orașului (numit, în prezent, Săsar), cu rolul de a devia apa și a umple șanțul de apărare din jurul cetății. De aici numele cursului de apă: Szász-zár > Săsar; și, evident, a satului de la marginea orașului Baia Mare. 

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).

 

 

 

GlasulMM
GlasulMM