LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Slătioara

Sat aparţinător de comuna Strâmtura, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Maramureşului, pe valea Slătioarei (afluent al Izei), la poalele Dealului Morii, între Bârsana / Strâmtura și Glod; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1353 (Sospatakchu). Populaţie: 513 locuitori. Dialect: subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: slătean, -ă, slăteni, -e / slăteancă, slătence (< n. top. Slatina, numele vechi al Slătioarei). Instituții: școală gimnazială, biserică ortodoxă (de zid, “Cuvioasa Paraschiva”, 1907); biserică penticostală. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Slătioara), teren arabil, fond de vânătoare,  izvoare de apă minerală (Borcutul din Şes, Borcutul de la Măgură, Fântâna Sărată); izvor de apă sărată (pe versantul stâng al Văii Slătioara); depozit de sare gemă. Monument istoric: Curia familiei Dunca (sec. XIX).

 Denumiri atestate: (1431) Zlatyna, Zlatina, (1458) Zlathayfalva, (1514) Sospathaka, (1549) Zlatyna aloi nomine Soospathaka, (1555) Soospathak, (1828, 1851) Szatinka, (1913) Izasópatak, (1909-1919) Slătioara, Izasópatak [Szlatinka], (1968) Slătioara. Evoluția numelui localității: Slatina, Valea Sărată, Valea Iza Sărată, Slătioara.

Soluții etimologice. Ion Mihalyi de Apşa (1900) are dreptate atunci când susține că numele satului vine de la râul Slătioara, pomenit pentru prima dată la 1353, în varianta Sospatak (=Râul Sărat). Dealtfel, aceasta va fi şi denumirea oficială a satului în perioada medievală: Sospathaka, Zlatyna, Zlathayfalva. Pârâul Slătioara izvorăşte de la poalele Sermeteşului (1.306 m), trece prin localităţile Glod, Slătioara şi, după un parcurs de 12 km, se varsă în Iza între localităţile Strâmtura şi Bârsana. Ștefan Vişovan (2005) precizează că numele localităţii provine din apelativul dim. slătioara, obţinut din slătinioara, prin evoluția lui n’ > i semivocalic şi însemnând “izvor, pârâiaş cu apă sărată” (< slatină “apă sărată, izvor sărat” + suf. dim. –ioară)”. N. Roșca (2004) argumentează: “Sensul corespunde realității de la fața locului: în bazinul acestei văi se află mici izvoare sărate”. De menționat că, în țară, există și alte localități cu nume identic sau asemănător, având, probabil, aceiași etimologie: Slătioara (jud. Olt, Suceava și Vâlcea), Slătioarele (jud. Argeş, Ilfov și Vâlcea).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).

 

 

 

GlasulMM
GlasulMM