LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Strâmbu-Băiuț
Sat aparţinător de comuna Băiuţ, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la confluenţa văii Strâmbu cu Lăpuş, între Lăpuș și Cavnic, la 4 kilometri sud de Băiuţ, la 82 de kilometri de Baia Mare; zonă de munte.
Prima atestare documentară: 1850 (Sztrimbuj). Populaţie: 587 locuitori. Gospodării: 240 (în 2002). Dialect: subdialect crişean (de tranziţie). Numele comun al locuitorilor: strâmbean, -ă, strâmbeni, -e / strâmbeancă, strâmbence. Nume de familie derivate din numele localităţii: Strâmbeanu (2 persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Buda, Pop. Instituții: ocol silvic, cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Adormirea Maicii Domnului”, 2005). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Strâmbu, râul Lăpuș), fond forestier, livezi, fond de vânătoare (10.000 ha). Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Arie naturală protejată: păduri seculare și virgine de fag, patrimoniu UNESCO.
Denumiri atestate: (1850) Sztrimbuj, (1854) Sztrimbuly, Strimbuiu, (1909-1919) Strâmbul, Horgospataka, (1968) Strâmbu-Băiuț. Evoluția numelui localității: Strâmbu, Pârâul lui Horgoș, Strâmbu Băiuţului.
Soluții etimologice. Oiconime cu numele Strâmbu sau Strâmba se găsesc în toate regiunile ţării: Strâmbu (sat în jud. Cluj; vechea denumire a satului Dumbrava, jud. Argeş; vechea denumire a satului Lunca, jud. Buzău; vechea denumire a satului Măgura, jud. Dâmboviţa; vechea denumire a satului Ulmetu, jud. Dâmboviţa), Strâmba (20 de localităţi cu acest nume, majoritatea denumiri vechi sau sate desfiinţate). Identic cu toponimele Strâmba, Strâmba de Jos, Strâmba de Sus, Strâmba Mare, Strâmba-Vulcan, Pârâul Strâmbei (Moinești), Valea Strâmbă (Strehaia), Strâmbul din Telești, Gura Strâmbului, Lunca Strâmbului, Strâmbeni. N. Drăganu (1928) a afirmat că în toate aceste cazuri numirea s-a făcut “după configuraţia terenului”. În cazul aşezării lăpuşene, e posibil ca denumirea să provină din hidronimul Strâmbu (pârâu, afluent al râului Lăpuş), care iniţial a fost determinantul unui apelativ, însă ulterior apelativul a devenit subînţeles, astfel încât *Râul Strâmb a devenit Strâmbu (vezi și evoluția etimologică a oiconimelor Aspra, Bistra, Chechiș, Larga, Repedea și Săbișa). De notat că, în Maramureşul din dreapta Tisei (azi, Transkarpatia), mai există o localitate cu numele Strâmba (Nagykirva, unde kriva < kriv, -a “strâmb, -ă”), în anul 1374 Krivahaza, proprietatea nobilului român Lodomir.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).
