
LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Suciul de Jos
Sat aparţinător de comuna Suciul de Sus, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la poalele Munţilor Ţibleş, pe valea Suciului, între Rogoz și Suciu de Sus, la 62 de kilometri de Baia Mare; zonă de deal.
Prima atestare documentară: 1325 (poss. Zuchtu). Populaţie: 1.073 locuitori. Dialect: subdialect crişean (de tranziţie). Numele comun al locuitorilor: sucean, -ă, suceni, -e / suceancă, sucence. Porecla locuitorilor: bulgari. Nume de familie frecvente în localitate: Bota, Cociş, Filip, Pop, Lazăr, Nechita, Oniga, Şanta. Instituții: școală primară, agenție poștală, cămin cultural, biserici ortodoxe (de zid, “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 1850; de zid, Sfinții Arhangheli, 1848); biserică penticostală (“Emaneul”, 2011). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Suciu), teren arabil, livezi, fânațe, fond forestier. Monumente de arheologie: așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct Izvoriște); așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct Gura Boii).
Denumiri atestate: (1325) poss. Zuchtu [poate fi Dămăcuşeni], (1335) Sculthu, (1381) Zeuchud, (1500) Alsoszewch, (1594) Also-Szüchy, (1607) Also Zevch, (1618) Also Züchy, (1733) Also-Sucs, (1750) Also Szöcs, (1830) Szutsul din Zsosz, (1839) Alsó Szöts, Szutsu-gyin-zsosz, (1850) Szucsu din Zsosz, (1854) Alsó-Szöcs, Suciu de Jos, (1909-1919) Suciu-de-jos, Alsószöcs, (1968) Suciul de Jos. Evoluția numelui localității: Suciu, Suciul de Jos. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Suciu de Jos (forma nearticulată este utilizată atât de localnici, cât și de autorități).
Soluții etimologice. După Al Filipașcu (1940) satul a fost întemeiat de un Andreica din Vișeu, care în 1553 era cneazul comunei; în timp ce P. Bilțiu (2013), afirmă că, potrivit tradiției, “satul a fost întemeiat de o familie de cojocari din Bistrița”. Denumirea localității provine din antroponimul Suciu, derivat din apelativul suci “blănar, cojocar” (< magh. szűcs “blănar”), nume de familie frecvent în zona Lăpuş (923 de persoane cu acest nume, în județul Maramureş). Din secolul al XVI-lea, primeşte determinantul “de Jos”, pentru a se diferenţia de cealaltă localitate cu numele Suciu (de Sus).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).








