LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Tăuții de Sus

Sat aparţinător de oraşul Baia-Sprie, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată de-a lungul văii Săsarului, între Baia Mare şi Baia-Sprie, la poalele Ignişului; zonă de deal (în partea de nord).

Prima atestare documentară: 1400 (Tothfalu alio nomine Gerod). Sigiliul localității: (1701) Inscripția frontală: SIGILLUM GIRORD. TÓTH FALUSIENSI. În câmpul sigiliului, într-un scut rotund, doi sfinți stilizați, o cruce, iar în partea de jos un pom fructifer și o capră. Populaţie: 3.093 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: tăuţean, -ă, tăuţeni, -e / tăuţeancă, tăuţence. Nume de familie derivate din numele localităţii: Tăut, Tăutan, Tăutu (348 de persoane). Personalităţi: Ioan Porumb (1881-1954), autor de manuale școlare, inspector școlar în județul Satu Mare. ♦ Alexandru Duma (1887-1916), artist plastic, pictor, reprezentant al Școlii băimărene de pictură, elev a lui Hollosi Simon. ♦ Dezideriu Duma (1906-1988), medic neurolog, doctor în medicină, profesor universitar, șeful Clinicii de Neurologie (1955-1971), membru al Academiei de Științe Medicale. ♦ Grațian Porumb (1913-2004), decan al Facultății de Drept la Universitatea din Cluj. ♦ Adrian Chiuzbăian (1929-2015), tenor. ♦ Anton Pop (n. 1942), prefect al județului Maramureş (aug. 1990-ian. 1991). ♦ Marinela Cherecheș Călușeru (n. 1954), artist plastic, pictor; membru UAP. ♦ Jenica Chiuzbăian Chereji (n. 1962), artist plastic.

Instituții: sediul Ocolului Silvic Firiza, școală gimnazială, biserică ortodoxă (de zid, “Duminica Tuturor Sfinților”, 2000). Resurse naturale: curs de apă (râul Săsar), fânațe; zăcăminte de cărbune (lignit). Arie naturală protejată: rezervație naturală de castan comestibil. Monumente istorice: Biserica romano-catolică „Tăierea Capului Sf. Ioan” (sec. XIV); Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (1773). Monument comemorativ: Troița Eroilor din cele două războaie mondiale (2018).

Denumiri atestate: (1400) Tothfalu alio nomine Gerod, (1408) Gyrolth, (1828) Girod Tóthfalu, (1851) Girod-Tótfalu, (1909-1919) Tăuţii-de-sus, Giródtótfalu, (1968) Tăuții de Sus. Evoluția numelui localității: Tăuți, Gerod, Tăuți-Girod, Tăuții de Sus.

Soluții etimologice. Într-o lucrare monografică dedicate localității Baia Sprie, se afirmă că bazele așezării Tăuții de Sus au fost puse printr-un document emis de regele Carol Robert, care acordă autorităților din Baia Mare și Baia Sprie “dreptul de a popula teritoriul împădurit existent între cele două oraşe”. Prima atestare documentară certă datează din anul 1400. Cu toate acestea, Dariu Pop (1938) susține că, defapt, “în scripte se pomeneşte dela anul 1336, pe când era în posesiunea familiei Gerod”. Chiar și la începutul sec. al XIX-lea localitatea purta numele oficial de Girod Tóthfalu (= Tăuţii lui Girod), de la antroponimul Giro (6 persoane), la care s-a adăugat sufixul posesiv magh. –d. Din aceiași sursă mai aflăm că, “în anul 1408 comuna a fost vândută unui cetăţean din urba Baia Mare, cu numele Omechim, care a destat-o (donat-o?) spitalului din Baia Mare.

În anul 1687 intră în posesiunea ordinului minoriţilor, cu obligaţiunea să întreţină anual 6 oameni săraci”. Tradiția spune că, prin 1692, prim-pretorul Szirnay Gyorgy a înregistrat satul sub numele de Tăuții Smântânari deoarece “localnicii obișnuiau să prepare smântână din lapte de bivolițe”, pe care o vindeau în târgul din Baia Mare. Dariu Pop confirmă această denumire: “Într-o vreme se numea Tăuţii cu Smântână, mai târziu Tăuţişori”. Numele de Tăuți derivă din s. tăut “slovac” (+ desinenţa de pl. -i), cf. antrop. magh. Tóth. A primit determinantul de Sus, pentru a se diferenţia de localitatea Tăuţii de Jos (care s-a unit, în 1906, cu Măgherăuş şi a format Tăuţii-Măgherăuş).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).