LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Tăuții Magherăuș
Oraş (din 2004), zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la 8 kilometri vest de Baia Mare, la poalele Munţilor Gutâi, pe valea Băiţa; zonă de deal.
Localităţi componente ale orașului: Băiţa, Bozânta Mare, Buşag, Merişor, Nistru, Tăuţii-Măgherăuş (reşedinţă), Ulmoasa. Prima atestare documentară: 1440 (Thotfalw). Populaţie: 7.136 locuitori (cu localităţile aparţinătoare), 2.761 locuitori (în oraşul Tăuţii-Măgherăuş). Gospodării: 2.958 (cu localităţile aparţinătoare). Etnii: 5.891 români, 847 maghiari, 68 romi, 5 ucraineni, 10 germani (cu localităţile aparţinătoare). Culte: 5.359 ortodocși, 725 romano-catolici, 270 greco-catolici, 251 reformați, 77 martori ai lui Iehova, 57 penticostali, 6 creștini după Evanghlie, 21 baptiști, 12 adventiști, 8 fără religie. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: tăuţean, -ă, tăuţeni, -e / tăuţeancă, tăuţence. Nume de familie derivate din numele localităţii: Tăutan. Nume de familie frecvente în localitate: Crâncău, Jentea, Moisa, Pop, Săsăran, Tămaş.
Personalităţi: Miklos Tothfalusi-Kis (1650-1702), tipograf. Instituții: primărie, poliție orășenească, liceu (Liceul Tehnologic “Traian Vuia”), bibliotecă orășenească (din 1953; deține 7.500 de volume și periodice), oficiu poștal, cabinet medical, farmacie, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, Ocol Silvic, casă de cultură, muzee (Colecția Totfalusi Kis Miklos, str. 1, nr. 223; cuprinde prese tipografice și carte veche; Muzeul satului “Acasă”, o gospodărie țărănească, originară din Bozânta Mare, în care sunt expuse obiecte și unelte specific zonei); baze sportive: terenuri de fotbal (iarbă), teren sintetic de minifotbal; Centru Local de Informare și Promovare Turistică. Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1815); biserici greco-catolice: de zid, “Adormirea Maicii Domnului, 1700; Sfinții Arhangheli”; din 1996, slujbele se celebrează alternativ cu parohiile ortodoxe din localitate; biserică romano-catolică. Resurse naturale: curs de apă (râul Someș); culturi viticole și pomicole: meri (61 ha), peri, pruni; izvoare de apă minerală (în pădurea de pe Dealul Dura, între Baia Mare şi Tăuţii-Măgherăuş, în locul numit Apa Sărată). Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică).
Economie: 43 agenți economici activi, cu 1.791 angajați. Arie naturală protejată (de interes naţional): Rezervație naturală de castan comestibil. Monumente istorice: Biserica ortodoxă „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (1560-1830); Biserica romano-catolică „Sf. Lorinc” (1875); Biserica reformată (sec. XIV-XV); Noua casă parohială reformată (1930-1940); Vechea casă parohială a bisericii reformate (sec. XVIII); Casa Maniu, farmacie şi locuinţă (1920-1930); Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1815); Şcoala Românească (1885-1890). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor Români (1974), obelisc amplasat în fața bisericii, închinat eroilor din cele două războaie mondiale și Revoluția din 1989. Manifestări tradiţionale locale: Cununa de Sânzâiene (obicei folcloric; luna iunie).
Denumiri atestate: Pentru Tăuţii de Jos: (1440, 1490) Thotfalw, (1614) Misztottfalu, (1733) Alsó-Thotfalu, (1828, 1851) Misztótfalu, Tótze, (1909-1919) Tăuţii-de-jos, Misztótfalu. ♦ Pentru Magherăuş: (1490) Monyoros, (1493) Kysmonyoros, Nyghmonyoros, (1648) Mizthotfalu, (1750) Magyaros, (1760) Kis Tótfaluc, (1828) Misz Mogyoros, (1851) Mogyorós, (1913) Miszmogyorós; Măgheruş, Misztmogyorós. Evoluția numelui localității: Tăuţii de Jos, Tăuţii Domnişoarei (+) Aluniș, Măgheruş, Măgherăuș; Tăuţii-Măgherăuş.
Soluții etimologice. Tăuţii de Jos şi Măgherăuş, iniţial două sate distincte, s-au contopit la începutul secolului al XX-lea şi au format comuna Tăuţii-Măgherăuş; a primit statutul de localitate urbană un secol mai târziu. Localitatea Tăuţii de Jos, în anul 1490 “se scrie Totfalu, însemnând «sat de slovaci». Este interesant de reţinut despre această comună că în anul 1647 s-a proclamat republică liberă şi independentă. Are o biserică foarte veche, din veacul XIV, care este a reformaţilor”.
Localitatea Tăuţi se numea, în sec. al XV-lea, Thotfalw (=Satul lui Toth), din magh. tóth “slovac (şi slav, în general)”. Pentru denumirea în limba română, -i este desinenţa care indică pluralul, în loc de suf. –eşti. Bolchiș Tătaru (2013) vine cu precizări: “Slovacii participanţi la mişcarea husită (sec. XV) şi refugiaţi din calea persecuţiilor au întemeiat aici satul Tóutfalu, de la numele lor, Toutok, cărora românii le-au zis touţi = slovaci”. De menționat că, în țară, există și alte localități cu nume asemănător, având, probabil, aceiași etimologie: Tăuţi (jud. Alba și Cluj), Tăuteşti (jud. Botoşani, Iaşi și Suceava).
Interesant este faptul că, la 1648, aşezarea era numită în documente Mizthotfalu, iar mai târziu Misztótfalu, adică Tăuţii Domnişoarei, la fel ca și numele satului Nistru, care la 1555 era notat în documente Miszt, iar după 1828 – Miszt Bánya (pentru detalii, vezi supra).
În schimb, satul Măgherăuş e posibil să fi avut denumirea veche, românească, de Aluniş, tradusă de autorităţi, în maghiară, prin Monyorós (din magh. mogyorós “plin de aluni” < magh. mogyoró “alun” < forma veche şi dialectală monyoró, monyaró, sau poate chiar *manyaró). Numele provine, probabil, de la un microtoponim local preexistent, terenul fiind “cândva acoperit cu tufişuri de alun, ceea ce a dus la aluniş, devenit substantiv propriu Aluniş, unde s-au aşezat câteva case, devenind un cătun”. E. Petrovici (1970) precizează că forma Măgheruş din Mogyorós, “trebuie explicată prin tendinţa pe care au avut-o intelectualii români din Ardealul, dinainte de Unire, de a apropia forma toponimelor româneşti de forma oficială (ungurească sau austriacă)”. Alte toponime românești având la bază magh. mogyoró “alun”: Mărăjdia (jud. Sibiu), Măierău (jud. Mureș), Măieruș (jud. Brașov), Măriuș (jud. Satu Mare), Monoroștia (jud. Arad), Mănărade (jud. Alba), Măgheruș (jud. Mureș).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).
