LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Ulmeni
Oraș (din 2004), zona Codru, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Tohat, Țicău și Mânău, în sud-vestul depresiunii Baia Mare, pe malul râului Someş, la poalele Măgurii Prisaca (Ţicău) din Dealurile Chioarului, la 45 de kilometri de Baia Mare şi 17 kilometri de Cehu Silvaniei, la graniţa cu judeţul Sălaj; zonă de deal (alt. 171 m).
Localităţi component ale orașului: Arduzel, Chelinţa, Mânău, Someş-Uileac, Tohat, Ţicău, Vicea, Ulmeni (reşedinţă). Prima atestare documentară: 1405 (Silelmed, Sylelmed). Populaţie: 7.270 locuitori (cu localităţile aparţinătoare), 1.389 locuitori (în oraşul Ulmeni). Gospodării: 2.377 (cu localităţile aparţinătoare). Etnii: 3.764 români, 1.664 maghiari, 1.571 romi (cu localităţile aparţinătoare). Culte: 4.605 ortodocși, 1.475 reformați, 714 penticostali, 80 martori ai lui Iehova, 40 baptiști, 29 romano-catolici, 26 greco-catolici, 7 adventiști. Dialect: subdialect crişean, grai someşean. Numele comun al locuitorilor: ulmenean, -ă, ulmeneni, -e, (ulmean) / ulmeneancă, ulmenence, (ulmeancă). Porecla locuitorilor: pişcari. Nume de familie frecvente în localitate: Covaciu, Dulf, Pop. Personalităţi: Florin Ulmeanu (1903-1973), profesor universitar doctor docent, precursor al medicinei sportive, medic militar. ♦ Florica Bud (n. 1957), prozatoare, eseistă. Vol. Iubire, sunt un obiect nezburător (proză scurtă, 1992), Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi (roman, 2005), Crucificat între paranteze (poeme, 2010) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor.
Instituții: primărie, poliție orășenească, liceu (Liceul Tehnologic “Dr. Florian Ulmeanu”), bibliotecă orășenească (din 1953; în prezent deține 12.300 de volume și periodice), oficiu poștal, ocol silvic, cabinet medical, cabinet stomatologic, farmacie, agenție bancară, bancomat, Centru Local APIA, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, Centru de Cultură și Artă (Căminul Cultural a fost contruit în 1930 la inițiativa lui Florian Ulmeanu); baze sportive: terenuri de fotbal (iarbă), teren sintetic de minifotbal. Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfânta Treime”, târnosită în 2016); biserica monument istoric (“Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”) se află în custodia parohiei ortodoxe; biserică reformată; biserică penticostală (“Filadelfia”).
Resurse naturale: curs de apă (râul Someș), fond de vânătoare; culturi pomicole: meri (107 ha), pruni (105 ha); izvor de apă minerală (numit Borcutul din parc). Descoperire arheologică: trei monede romane aflate într-un vas de lut (descoperite cu ocazia unor lucrări edilitare). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” (1720); Cruce pentru cinstirea Eroilor din Primul şi al Doilea Război Mondial (1933-1946). Monument comemorativ: Cruce pentru cinstirea Eroilor din Primul Război Mondial (1933 / 1946 / 2019), amplasată în centrul orașului (opera sculptorului Marcel Stanciu). Târg săptămânal de mărfuri şi animale (miercuri).
Denumiri atestate: (1405) Silelmed, Sylelmed, (1409) Klelmed [=Silelmed], (1413) Sÿlelmed, (1450) Sülelmed, (1461) Sylelemed, (1549) Sÿwlelmeth, (1593) Sewlelmed, (1733) Sulelmegyul, (1750) Schülemed, (1760) Sülelmed, (1850) Silimegy, (1854) Sülelmed, Şilimegi, (1909-1919) Şilimeghiu, Sülelmed, (1968) Ulmeni. Evoluția numelui localității: Silelmed, Şilimegi, Şilimeghiu, Ulmeni. Numele vechi utilizat de localnici: Şulmed’i.
Soluții etimologice. Se presupune că denumirea veche a localităţii era în legătură cu un microtoponim local preexistent referitor la ulmi, pe care autorităţile maghiare l-au tradus Sylelmed, Sülelmed, Sewlelmed, Sulelmegyul, Silimegy, toponim care ar proveni din magh. szel (sö) “margine, periferie” şi lat. ulmus, “ulm”, cuvânt care ar putea fi în legătura cu magh. szilfa. Însă N. Drăganu (1933) e de părere că toponimele românești Ulm (Hunedoara), Ulma (Timiș, Bucovina), Ulmoasa (Sătmar), Ulmul (Brăila, Dolj, Ialomița), Ulmi (Buzău, Dâmbovița, Ilfov), Ulmeni (Brăila, Buzău, Ilfov, Teleorman), Ulmețul (Dolj), Ulmușorul (Râmnicu-Sărat), Ulmulețul (Ialomița), nu trebuie puse în legătură cu rom. ulm, ci cu n.pers. germ. Ulmann (cf. un Ulmanus, a. 1421, la Fejer). După opinia autorilor unui studiu monografic (2011), “cea mai veridică variantă ar putea fi explicaţia conform căreia numele localităţii ar avea ca origine vb. sül care, corelat cu maghiarul szilfa, are legătură cu solul nisipos, arid, din aria satului”. Singura constantă din cele două ipoteze este prezenţa apelativului magh. szilfa, cu sensul de “ulm”. Cu timpul, localnicii au adaptat fonetic denumirea în Şilimed’i sau Şulmed’i. Odată cu venirea administraţiei româneşti (1918), denumirea localităţii a devenit Ulmeni (posibil denumirea anterioară celei maghiare), însă localnicii, influenţaţi de numele maghiar, continuă şi azi să pronunţe Şulmeni (cf. Şulmed’i < magh. Sulelmegy).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).
